Cresterea Crapului

Imagine preview
(8/10)

Acest proiect trateaza Cresterea Crapului.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 47 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Sef Lucr. Dr. Ing. Adrian Grozea

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Agronomie

Extras din document

INTRODUCERE

1.1. BIOLOGIA ŞI ECOLOGIA CRAPULUI

(CYPRINUS CARPIO-LINNE)

Din punct de vedere sistematic, specia Cyprinus carpio-Linne face parte din subîncrengătura Gnathostomate, supraclasa Pisces, clasa Osteichtyes, subclasa Actinopterygii, supraordinul Teleostei, ordinul Cypriniformes, familia Cyprinidae, genul Cyprinus (FEIDER. Şi colab., 1972)

Istoria creşterii crapului se pierde în negura timpului. Unii autori consideră că încă înainte de anul 2000 î. Hr. creşterea acestei specii era dirijată de către om. În primul tratat de acvacultură ce datează din anul 475 îHr., Fan Li descrie pentru prima dată “bătaia “ crapului şi apreciază direct o afacere profitabilă creşterea acestei specii în captivitate. Din însemnările lui Aristotel şi Plinius reiese că atât grecii cât şi romanii cunoşteau bine crapul (BARDACH, 1972).

În Europa crapul atrăit înaintea perioadei glaciare. Condiţiile naturale prielnice s-au limitat la zona temperată, între paralelele de 50-51O, însă s-a răspândit şi în alte zone ale globului, ajungând până în Indochina, iar mai recent şi în America de Nord. În Anglia a fost introdus şi aclimatizat în anul 1514. În Japonia a fost introdus în anul 1904, iar în SUA din anul 1877. Între timp a mai fost aclimatizat şi în Amerca de Sud, în Africa, iar mai recent şi în Australia.

În ţara noastră, crapul este peştele cel mai răspândit. El trăieşte în faţa gurilor Dunării,în toate lacurile litorale, în Dunăre şi bălţile sale de inundaţie, din partea inferioară a tuturor râurilor noastre, în zona colinară, în lacuri, iazuri şi heleşteie.

Acestă specie preferă apele dulci, stagnante sau slab curgătoare. Se poate întâlni şi în ape salmastre oligohaline (0,6-5 săruri / l apă). Apele neutre, uşor acide sau uşor alcaline sunt favorabile creşterii crapului (BURA şi colab. , 1995).

Puţin pretenţios la conţinutul în oxigen al apei, crapul suportă un deficit de până la 3,5 mg O2 / l apă (POJOGA, 1977)

Crapul se dezvoltă bine la temperaturi ale apei cuprinse între 18-28oC. Sub 10-12oC crapul nu se mai hrăneşte, iar peste 30oC se hrăneşte foarte puţin.

Hrana crapului este foarte variată, fiind constituită din fitoplancton şi zooplancton pentru puiet; benton ( larve de insecte, virmi, moluşte mici), resturi vegetale, seminţe de plante acvatice, plante submerse şi chiar puiet de peşte, pentru celelalte categorii de vârstă. Iarna crapul nu se hrăneşte, trecând în “somnul de iarnă”. Conform opiniei lui POJOGA (1977), în această perioadă, masa corporală scade cu 5-15%.

În apele naturale, crapul sălbatic creşte relative repede (tabelul 2). Acesta atinge în medie 25-27 cm lungime, dar s-au pescuit şi exemplare de 1m.

Tabelul 1

Ritmul de creştere al crapului sălbatic

(după PAPADOPOL, citat de KASZONI, 1974)

Vârsta

(ani) Lungimea

(cm) Masa corpoarlă

(kg)

1 15 0,088

2 22,6 0,286

3 29,9 0,640

4 37,1 1,190

5 43,6 1,893

6 48,0 2,495

7 52,3 3,192

8 57,1 4,108

9 61,8 5,156

10 65,3 6,042

Graficul 1

Reprezentarea grafică a ritmului de creştere a crapului sălbatic pe o perioadă de 10 ani (după KASZONI, 1974 - modificat)

Ritmul de creştere al crapului selecţionat, crescut în iazuri şi heleşteie, este mai mare, decât cel al celui sălbatic, datorită furajării suplimentare şi a condiţiilor de mediu favorabile.

Maturitatea sexuală se instalează de obicei la 2-3 ani pentru masculi, respectiv la 3-4 ani pentru femele.

Reproducerea crapului are loc succesiv în 3-4 etape între lunile mai-septembrie. Primăvara când apa are o temperatură de 18-20oC peştii depun prima pontă, cea mai importantă, reprezentând 75% din total. Reproducerea crapului, denumită şi “bătaie”, se realizează în zorii zilei, în locuri cu apă liniştită, puţin adâncă şi cu vagetaţie abundentă (BURA şi colab.,1995).

Prolificitatea (numărul de icre / femelă) depinde de mai mulţi factori, printre care cei mai importanţi sunt vârsta şi masa corporală a peştelui. După KASZONI (1974), o femelă de crap de 5-8 ani depune între 600000-800000 icre. În general, se apreciează că numărul de icre raportat la 1 kg masă corporală variază între 120000-200000 bucăţi.

Icrele sunt de formă sferică, cu diametrul intre 1,4-1,8 mm, de culoare galben-verzuie, transparente, aderente pe toată suprafaţa lor, proprietate ce la înlesneşte fixarea pe suportul vegetal.

Fecundaţia este externă, iar dezvoltarea embrionară dureză între 3-6 zile, în funcţie de temperature apei (cea optimă fiind de 20-21oC) (BURA şi colab., 1995). Sacul vitelin al larvei de crap se resoarbe la vârsta de 10 zile, perioadă în care larva nu se hrăneşte activ. După primele 10 zile de viaţă larva începe să se hrănească activ şi devine alevin. Acest stadiu durează până la vârsta de 20 de zile când apar primii solzi. Intervalul dintre 20 şi 45 zile, corespunde perioadei de prepui, iar după 45 zile până la maturitatea sexuală crapul este în perioada de puiet (REBREANU şi colab., 1991).

În economia piscicolă a ţării noastre,crapul joacă un rol important, fiind cea mai răspândită specie de peşte a apelor noastre.

Pe baza crapului sălbatic, prin selecţie şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu şi hrană, s-a obţinut crapul de cultură. Acesta prezintă un ritm de creştere mult mai rapid decât crapul sălbatic. Astfel, la trei veri crapul sălbatic ajunge la 0,640 kg, iar cel de cultură poate depăşi 2 kg (BURA şi colab., 1995).

1.2. DATE BIBLIOGRAFICE PRIVIND CONSTRUCŢIILE ŞI INSTALAŢIILE HIDROTEHNICE NECESARE PENTRU O CRESCĂTORIE CIPRINICOLĂ SISTEMATICĂ

Bazinul de apă sistematic poartă denumirea de heleşteu şi stă la baza complexelor sistematice, ciprinicole şi salmonicole. Heleşteul este construit prin îndiguirea unui teren plan, alimentat cu apă gravitaţional sau prin pompare. Alimentarea cu apă şi evacuarea sunt dirijate. Alimentarea bazinelor ciprinicole făcându-se nai mult gravitaţional, rezultă că terenurile supuse acestor amenajări trebuie să fie situate la o cotă inferioară nivelul apelor mici ale sursei la punctul de priză. Despre natura terenului se poate spune că terenurile proprii agriculturii sunt proprii şi pisciculturii ( BURA şi colab. ,1995 ).

Fisiere in arhiva (1):

  • Cresterea Crapului.doc

Alte informatii

STUDIU DE PROIECTARE TEHNOLOGICĂ PENTRU O EXPLOATAŢIE CIPRINICOLĂ SISTEMATICĂ CU O SUPRAFAŢĂ A LUCIULUI DE APĂ DE 50 HA ŞI O PRODUCTIVITATE PISCICOLĂ TOTALĂ DE 1800 KG/HA