Creșterea în exploatații ecologice a prepelițelor pentru ouă

SCURT ISTORIC

Prepelitele fac parte din familia Phasianoidea din ordinul Galiforme din clasa Aves. Specii si subspecii ale genului Coturnix sunt originare din toate continentele, mai putin din America. Unele din ele, Coturnix coturnix sau prepelitele comune sunt pasari migratoare din Asia, Africa si Europa. Cateva subspecii sunt recunoscute, dar dintre ele, Coturnix coturnix coturnix (prepelita europeana) este cea mai cunoscuta dar si Coturnix japonica (prepelita japoneza). Subspecia domesticita, Coturnix coturnix japonica, este numita "japoneza", dar este cunoscuta si sub alte nume: prepelita comuna, prepelita-faron, prepelita gri japoneza, prepelita migratoare japoneza. Denumirea corecta pentru Coturnix coturnix japonica este "prepelilta japoneza" sau "coturnix", dar nu "prepelita coturnix", pentru ca in limba latina, coturnix inseamna prepelita.

Primele consemnari cu privire la cresterea in captivitate a prepelitelor in Japonia dateaza din secolul al doisprezecelea unde aceste pasari erau tinute ca pasari de casa pentru cantecul lor. Se spune ca un imparat japonez s-a vindecat de tuberculoza dupa ce a consumat carne de prepelita ceea ce a condus la cresterea prepelitelor in Japonia pentru carne si oua in a doua parte a secolului al nouasprezecelea iar in jurul anului 1910 prepelitele erau crescute pe scara larga in a aceasta tara. Intre 1910 si 1941, populatia de prepelite a crescut vertiginos in Japonia, mai ales in zona Tokyo, Mishima, Nagoya, Gifu si in zona Toyohashi. Aceasta perioada a insemnat si expansiunea imperialismului japonez iar domesticirea prepelitelor s-a raspandit in China, Korea, Taiwan si Hong Kong si mai tarziu in Asia de Sud.

În România, prepeliţele au fost crescute şi selecţionate încă din anul 1960, în cadrul I.C.A.P.A.M. Baloteşti iar după 1990 creşterea prepeliţelor s-a extins în mici ferme private, exploatate mixt, atât pentru ouă cât şi pentru carne.

Coturnicultura (creşterea prepeliţelor) prezintă mai multe avantaje:

• dimensiunile mici;

• cantitatea mica de furaje consumata zilnic (25-30g pentru o prepelita adult);

• gunoiul recoltat din fermele de crestere a prepelitelor, numit „guano“ este foarte cautat de crescatorii de flori pentru valoarea nutritiva a acestui ingrasamant natural. Acesta se poate utiliza imediat dupa uscarea in bateriile calde, fara a mai necesita o „imbatranire“ ulterioara;

• pentru demararea unei mici crescatorii investitia este convenabila;

• ouatul precoce, abundent si regulat (femela depune primul ou dupa 6-7 saptamani, iar daca este bine ingrijita poate produce pana la 350 oua/an);

• crestere si maturizare sexuala rapida (dupa 40 de zile masculii sunt folositi pentru reproductie);

• rezistenta la boli (daca se pastreaza conditiile optime de igiena, furajare si climat nu apar probleme de sanatate);

• intrebuintari multiple: oua, carne, repopulare, dresajul cainilor de vanatoare.

PIATA OUALOR

Cand vorbim despre valorificarea prepelitelor, principalele piete de desfacere sunt reprezentate de hipermarketurile si de restaurantele din tara. Exportul de oua de prepelita este foarte mic. Motivele principale sunt lipsa cantitatilor de oua care se solicita si nu in ultimul rand, lipsa de ferme autorizate care sa corespunda standardelor impuse de UE. In plus, fragilitatea oualelor de prepelita necesita conditii speciale pentru ca transportul sa se faca fara pierderi, facand exportul pe acest segment destul de costisitor. Cat priveste pretul oualor de consum, acestea sunt cumparate de la producatori cu 0,3-0,5 lei pe bucata.

După anul 2000, odată cu extinderea reţelelor de supermarket-uri, acestea au preluat şi comercializarea în condiţii corespunzătoare a ouălor de prepeliţă, care a crescut de la an la an. Ele sunt utilizate atât pentru tratamentul naturist cât şi pentru înlocuirea consumului de ouă de găină. În ultimii ani se constată o tendinţă a consumatorilor români de a înlocui consumul ouălor de găină cu cele de prepeliţă. Această tendinţă are mai multe cauze: conţinutul redus de colesterol, conţinut mai ridicat în vitamine şi săruri minerale, un gust mai fin şi mai plăcut al albuşului.

În aceste condiţii cererea de ouă de prepeliţă pe piaţa românească va fi în continuă creştere în următorii ani.

OUL DE PREPELITA este produsul de origine animala cu cel mai echilibrat continut proteic, vitamino - mineral si enzimatic capabil sa regleze toate aceste carente, readucand in parametrii normali orice organism uman.