Creșterea păstrăvului

Descrierea speciei - Oncorhynchus mykiss W.

Denumiri: engleză - Rainbow trout; franceză – Truite arc-en-ciel; germană- Fohre; denumire populară - păstrăv curcubeu.

Răspândire: Originar din zona nord-estică a Pacificului, datorită adaptabilităţii a fost introdus în Europa, Asia, America de Sud, Africa, etc.

În România a fost introdus în Moldova, Maramureş, Banat, Transilvania în jurul anului 1965 ( Decei 2001), a fost populat în câteva pârâuri Posaga, Gurghiu, Arieş fără rezultat, exemplarele migrând spre aval. În prezent efectivele din mediul natural sunt foarte reduse, ajung în râuri accidental din păstrăvării. Specia se pretează cel mai bine pentru creşterea în sistem intensiv pentru consum. În lacul Vidra de pe râul Lotru s-a adaptat şi se reproduce în mod natural.

Dimensiuni: lungime 20 - 80 cm; greutate 0,2 - 20 kg; vârsta 2-10 ani;

Descriere: față de păstrăvul indigen are capul mai mic; gura se întinde până în spatele ochiului; înotătoarea codală uşor scobită în tinereţe; solzi mai mari decât la indigen.

Coloritul este verde- cenuşiu, uneori spatele cu tente albăstrui, argintiu sub linia laterală, albicios pe abdomen. În lungul liniei laterale are un amestec de culori similare curcubeului, caracteristică ce i-a dat şi numele.

Flancurile, spatele şi înotătoarea codală sunt presărate cu puncte mici, negre.

Morfologie: Linia laterală 130-150 solzi; spini dorsali 3-4, radii pectorale 8-10; număr de vertebre 60-66.

Hrana: Consumă larve de insecte care trăiesc în apă şi sub pietre sau insecte de la suprafaţa apei. Odată cu înaintarea în vârstă consumă şi peşti de talie mică.

Reproducerea: Atinge vârsta maturităţii sexuale la 2 ani masculii şi 3 ani femelele. Împerecherea are loc în perioada martie- aprilie. Icrele sunt de culoare galben- portocaliu, diametru între 3-6 mm, numărul acestora variază între 1000- 4000 icre/kg corp. Perioada de incubaţie a icrelor variază în raport cu numărul grade- zile acumulate, respectiv 330-400.

Diverse: Este mai puţin exigent la condiţiile fizico- chimice ale apei decât ceilalţi păstrăvi. Suportă bine tulbureala apei, se mulţumeşte cu un conţinut mai scăzut în oxigen dizolvat (6-7 mg/l), cu un curent mai lin şi preferă apele neutre.

În ce priveşte temperatura apei, în bazine suportă temperaturi până la 28˚C, timp de câteva ore dacă debitul este de cel puţin 1 l/min la 1 kg peşte.

Optimul de hrănire îl are când temperatura apei atinge valori cuprinse între 15- 19°C; consumă însă hrana care i se administrează şi când apa are temperaturi apropiate de 1°C, fapt care-l face să înregistreze unele creşteri şi în timpul iernii. La temperaturi ce trec peste 23°C hrănirea încetează.

Păstrăvul curcubeu are carnea mai puţin gustoasă decât a păstrăvului indigen, dar mai gustoasă decât a păstrăvului fântânel. Se pretează la creşterea în scopul valorificării lui ca păstrăv de consum, datorită următoarelor particularităţi:

- se adaptează la creşterea în bazine închise şi la hrănire artificială;

- este mai puţin sensibil la temperatura în creştere a apei, suportând temperaturi ridicate atunci când apa se încălzeşte în zile foarte călduroase;

- reproducătorii se cresc mult mai uşor decât cei de păstrăv indigen şi se pot sorta chiar din păstrăvul destinat consumului;

- creşte mai repede decât păstrăvul indigen, cu condiţia asigurării hranei de bună calitate şi la timp;

- este mai rezistent la boli decât păstrăvul indigen.