Creșterea Prepelițelor pentru Ouă și Carne într-o Fermă Agroturistică

INTRODUCERE

Creşterea prepeliţelor de fermă are ca scop principal asigurarea bunăstării fermierilor si a populaţiei, în general, prin obţinerea de produse de calitate superioară, având un rol important în viata economică a omenirii. Atingerea acestui deziderat devine tot mai dificilă în conditiile creşterii demografice accelerate.

Prepeliţele contribuie la mărirea productivităţii muncii şi a eficienţei economice, având contribuţie atât directă, cât şi indirectă la dezvoltarea economiei agricole. Direct, contribuie la realizarea alimentelor cu valoare biologică ridicată (carne, ouă etc.).

Înlocuirea parţială sau totală a muncii manuale prin mijloace mecanice şi automatizarea unor tehnologii, a redus contactul omului cu fiecare pasăre în parte. În această situaţie, pe de-o parte, prepeliţele nu mai sunt supravegheate zilnic şi pe de altă parte, îngrijitorii pierd treptat cunostinţele privind comportamentul acestora pe fluxul tehnologic. Unii fermieri au ajuns să creadă că managementul sănătăţii şi a producţiei pot fi asigurate fără a vedea zilnic toate păsările, urmărind doar cifrele privind producţia, consumul de furaje, de apă, medicamente, vaccinuri etc. Asemenea practici păguboase erau foarte frecvente în complexele zootehnice de stat, ceea ce conducea la descoperirea cu mare întârziere a bolilor, de regulă după extinderea acestora.

Sănătatea păsărilor de fermă presupune bunăstarea acestora, un anumit confort biologic minimal, fără de care nu este posibilă exprimarea integrală a vitalitătii şi atingerea performanţelor genetice ale raselor de păsări. Aceasta înseamnă asigurarea spaţiului vital indispensabil, supravegherea zilnică a tuturor, monitorizarea computerizată a factorilor de microclimat, a ventilaţiei, consumului de furaj şi de apă şi aplicarea programelor de profilaxie a bolilor etc.

Necesităţile prepeliţelor sunt în corelaţie cu numeroasele sisteme funcţionale de care depinde supravieţuirea. Acestea trebuie considerate mai degrabă deficiente, care pot fi remediate prin obţinerea resursei particulare (nutritive, energetice etc.) sau a stimulilor informaţionali din partea mediului.

Prepeliţele crescute în baterii, pentru ouă şi carne, este o afacere în plină dezvoltare pentru că oul de prepeliţă începe să fie din ce în ce mai cunoscut pentru calităţile sale curative. Aceasta este cea mai mică pasăre de producţie ce deţine recordul de productivitate în avicultura, şi are o precocitate remarcabilă atât în dezvoltare cât şi în creştere.

Creşterea prepeliţelor este una dintre afacerile deosebite care se pot demara şi dezvolta cu costuri şi eforturi scăzute, o afacere cu randament net superior altor afaceri. Creşterea pepelitelor se poate face ca o activitate de bază, ceea ce presupune un număr mare de prepeliţe ouătoare, crescute în ferme speciale (între 5.000 şi 10.000 de păsări), dar pot fi crescute şi ca ocupaţie anexă, pentru consumul propriu, în crescătorii familiale (între 100 şi 500 de păsări).

Câştigul acestei afaceri porneşte de la evoluţia rapidă spre “creştere”, a cererii, atât pe plan mondial dar şi în România, de la solicitările de export în condiţii de plată avantajoase, cheltuieli relativ mici cu materialul matca şi pentru echiparea tehnologică şi de la existenţa unei multitudini de direcţii de dezvoltare şi valorificare a produselor obţinute.

Ferma de prepeliţe poate funcţiona în forme organizatorice dintre cele mai diferite, potrivit cu nivelul de complexitate către care se tinde şi cu diferitele avantaje pe care le oferă cadrul legislativ.

CAP.I. STUDIUL SOLUŢIILOR EXISTENTE

Avicultura reprezintă una din principalele ramuri ale zootehniei, având ca obiect de studiu elaborarea principiilor de alimentaţie, a tehnologiilor de creştere, de îngrijire şi de înmulţire a păsărilor în relaţie indisolubilă cu condiţiile de existenţă a acestora.

Finalitatea acestor studii vizează, atât creşterea şi exploatarea raselor de găini, curci, bibilici, gâşte şi raţe ca păsări ale căror produse au o valoare economică însemnată, cât şi a unor specii de păsări cu o mai mică pondere economică, cum ar fi porumbeii şi păsările de vânătoare.