Creșterea sturionilor

Importanta cresterii animalelor - importanta pisciculturii

Zootehnia ca ramură a ştiinţelor agricole, reprezintă în sine o ştiinţă a cunoaşterii, producerii, creşterii, ameliorării şi exploatării animalelor domestice în scopuri utile omului şi în contextul realizării unei eficiente economice cât mai mari.

În funcţie de condiţiile socio-economice, de tradiţii, de religie şi de preferinţele diferitelor comunităţi, atenţia a fost îndreptată spre specii de animale diverse care au furnizat produse utile oamenilor. La noi în ţară, ca şi în majoritatea ţărilor lumii, obiectul zootehniei l-au constituit o serie de specii considerate "de bază" (suine, bovine, păsări, etc.) care pot furniza principalele alimente necesare consumului uman direct (carne, lapte, ouă, etc.) ca şi produse secundare care pot fi folosite direct sau constituie materii prime utile pentru diverse ramuri industriale (piei, lână, păr, pene, etc.

Alături de aceste specii care trăiesc pe uscat, există şi alte specii care trăiesc în mediul acvatic şi care îşi aduc o însemnată contribuţie la completarea sortimentului de produse utile omului. Dintre peşti, moluşte, crustacei, alge, etc., vietăţi acvatice aproape în exclusivitate, peştii se detaşează evident drept una dintre sursele importante pentru consumul uman.

Domesticirea animalelor a fost primul pas catre imbunatatirea calitatii vietii prin stiinta si tehnologie.

Zootehnia este intr-o crestere dinamica, mai mult decat orice alt sector din agricultura. Acest sector va fi pana in 2020 cel mai important sector agricol in termeni de valoare adaugata. Ca urmare a cresterii populatiei si veniturilor, a urbanizarii rapide si a schimbarii obiceiurilor de hrana, se observa o expansiune fara precedent a industriei zootehnice in tarile dezvoltate , unde productia de carne pe cap de locuitor se asteapta sa creasca cu aproape 50 % intre anii 2002 si 2020. Cererea mondiala de oua se asteapta sa creasca cu 35% iar cererea de lapte cu 25%, pe aceeasi perioada.

Populatia saraca de la sate depinde foarte mult de cresterea animalelor si se crede ca ameliorarea acestui sector le va imbunatati veniturile si le va spori alternativele economice. Cresterea animalelor asigura mijloacele de trai pentru 70 % din populatia saraca din lume. Cu o cerere pentru proteinele animale in crestere, tarile cu venit scazut sau mediu vor beneficia de “Revolutia Zootehniei” ce se desfasoara in jurul lor. In acelasi timp, populatia saraca de la sate va beneficia de preturi reduse pe masura ce oferta de produse animaliere se extinde.

Productia de animale aflata in crestere exercita presiune crescuta asupra resurselor naturale. Sunt necesare tehnologizari si sisteme de productie de incredere pentru a creste eficienta conversiei hranei, reducand astfel input-urile si pierderile de substante nutritive. Scopul este de a avea impact pozitiv, privind intensificarea productiei animaliere, asupra crescatorilor de animale mai saraci din regiunile rurale, si de a construi un cadru pentru protejarea sigurantei alimentelor si protectia sanatatii umane.

Importanţa pisciculturii derivă din multiplele utilizări ale produsului final al activităţii sale care poate fi folosit pentru consumul uman direct sau ca materie primă pentru diferite industrii de prelucrare, ca şi din considerente economice, ecologice, sociale, etc.

a) Carnea de peşte constituie un aliment cu însuşiri gustative plăcute, hrănitor şi cu o mare digestibilitate, datorită compoziţiei sale chimice.

b) Peştele constituie o sursă de materie primă pentru o serie de ramuri prelucrătoare, existând o adevărată industrie pentru prelucrarea peştelui.

Chiar dacă unele preparate din peşte pot fi realizate şi în instalaţii artizanale, locale, acoperirea marilor cantităţi de produse ce se obţin din peşte (peşte sărat, peşte afumat, pastă de peşte, conserve de diferite tipuri în recipienţi, produse semipreparate, etc.) impune existeţa unei reţele complexe, capabilă să preia, să prelucreze, să păstreze, şi să valorifice peştele. În acest fel se implică în diferite activităţi persoane care altfel nu ar găsi de lucru, fapt valabil nu numai în zonele defavorizate.

c) Din punct de vedere economic exploatarea peştilor reprezintă o ramură foarte eficientă

Peştii furnizează un aliment cu o mare valoare biologică, la un preţ scăzut, cu consumuri reduse de energie, materii prime şi materiale.

d). Peştii, ca animale poikiloterme, adaptându-şi temperatura corpului la cea a mediului, nu solicită consumuri suplimentare de energie pentru asigurarea acestui parametru de confort tehnologic, foarte important pentru majoritatea celorlalte animale terestre de interes zootehnic.

Legat de această caracteristică, şi construcţiile solicitate de amenajările piscicole sunt de o foarte mare simplitate; se realizează uşor cu materiale locale şi în foarte mică măsură cu materiale energointensive. în cazul gospodăriilor de iazuri, folosindu-se configuraţia topografică a terenului, iar investiţia se rezumă numai la construirea barajului şi a cîtorva instalaţii hidrotehnice relativ simple.

e) Peştii valorifică foarte bine unele resurse existente în apă (chiar în condiţii de sălbăticie) şi care nu pot fi folosite de alte specii de animale.Totodată peştii valorifică superior pentru producţia de came, hrana suplimentară administrată în condiţii de creştere dirijată.

f) Peştii prezintă o înaltă rată de reproducţie comparativ cu alte specii de animale.

Situatia mondiala si nationala a productiei de peste

Situaţia mondială a producţiei de peşte

În economia mondială şi în alimentaţia umană pescuitul joacă un rol deosebit de important prin asigurarea unei părţi din proteina de origine animală, atât în ţările industrializate cât mai ales în cele în curs de dezvoltare sau subdezvoltate.

Acvacultura este sectorul de productie alimentara cu cea mai rapida dezvoltare din ultimii zece ani la nivel mondial. Cu o rata de crestere de 10% pe an, aceasta activitate va asigura un sfert din productia globala de peste.

Există aprecieri conform cărora peste 12 milioane de oameni de pe planetă îşi câştigă existenţa prin practicarea pescuitului şi alte câteva milioane, prin activităţi legate de prelucrarea şi comercializarea peştelui sau a produselor obţinute din acesta.

Se apreciază că peştele participă cu cca. 14% în consumul mondial mediu de proteine de origine animală, cu variaţii de la 1% în unele ţări fară ieşire la mare, până la 60% în unele ţări situate în special în Asia şi Africa în zonele costiere.