Cultivarea Plantelor în Sistem Acvaponic

1. INTRODUCERE

Agricultura acvaponică reprezintă un sistem de producție alimentară care combină acvacultura convențională (creșterea peștilor, a creveților etc., în bazine) cu hidroponica (cultivarea plantelor în apă) într-un mediu simbiotic.

Diversitatea, complexitatea și tipul alimentelor produse în sistem acvaponic sunt similare cu cele ale alimentelor obținute în agricultura convențională.

Sistemele acvaponice de cultivare au fost folosite încă din perioada aztecilor, care creșteau plantele pe insulițe scufundate în apă (la adâncime foarte mică, adecvată acestui tip de cultivare a plantelor).

De asemenea, populațiile din sudul Chinei, Thailanda și Indonesia cultivă de multe secole orez pe câmpuri inundate. Simultan cu plantarea orezului, pe aceleași câmpuri sunt crescuți și pești, țipari de mlaștină sau melci.

În zilele noastre, cultivarea plantelor în sistem acvaponic câștigă teren, punându-se bazele unor institute de cercetare cum este ”New Alchemy Institute” din Canada sau ”Whispering Roots” din statul american Nebraska.

În ultima perioadă, sistemele acvaponice au început să fie utilizate și în agricultura din spațiile închise. În orașe precum Chicago, mulți antreprenori utilizează structuri pe verticală în care cultivă alimente în sistem acvaponic pe toată perioada anului.

Componentele sistemelor acvaponice sunt:

- Bazinul de creștere a animalelor;

- Bazinul de decantare, folosite pentru preluarea resturilor;

- Biofiltrul, folosit pentru convertirea amoniacului în nitrati de către bacteriile de nitrificare

- Subsistemul hidroponic : partea sistemului în care sunt crescute plantele, care absorb excesul de nutrienți din apă;

- Bazinul de colectare, reprezentând punctul inferior al sistemului în care se scurge apa care la rândul ei este pompată din nou în bazinul de creștere a animalelor.

2. CREȘTEREA PLANTELOR ÎN SISTEM ACVAPONIC

Creșterea plantelor în sistem acvaponic presupune scufundarea rădăcinii plantei în apă îmbogățită cu nutrienți. Plantele au proprietatea de a filtra amoniacul din apă, ceea ce este util în cazul sistemelor care includ și acvacultura (creșterea animalelor acvatice), deoarece amoniacul este toxic pentru animale. În acest caz, apa poate fi recirculată în bazinele de acvacultură după ce a fost filtrată și oxigenată de plante.

În general, plantele cu frunze verzi cresc bine în sistemele hidroponice, deși legumele cu cea mai mare rată de succes și care generează cel mai mare profit sunt: varza chinezească, salata verde, busuiocul, ardeii grași și roșiile. Alte specii de legume care se adaptează bine sistemelor acvaponice sunt: fasolea, mazărea, ridichile, căpșunile, pepenii, ceapa și cartofii dulci .

2.1 Avantajele și dezavantajele sistemelor acvaponice

Printre avantajele sistemelor acvaponice se numără:

- Diminuarea semnificativă a consumului de apă

- Creșterea plantelor este mult mai rapidă comparativ cu agricultura convențională

- Legumele crescute în sistem acvaponic sunt mai mari și mai sănătoase

- Nu necesită utilizarea fertilizatorilor artificiali

- Reducerea suprafețelor necesare (se pot obține recolte similare cu cele din agricultura tradițională, dar utilizând o suprafața agricolă mai mică).

Dezavantajele sistemelor acvaponice:

- Investiția inițială este mare

- Apa trebuie monitorizată în permanență (problema se poate rezolva prin automatizare)

- Necesitatea utilizării energiei electrice

- Unele legume pot crește în forme ciudate, neplăcute din punct de vedere estetic.

După cum se poate vedea, creșterea plantelor în sistem acvaponic prezintă mai multe avantaje decât dezavantaje, așadar, acvaponia poate reprezenta o soluție bună pentru creșterea legumelor într-o lume în care cererea de alimente este în continuă creștere, însă calitatea acestora în continuă scădere. Totodată, acvaponia poate fi implementată și în sisteme agricole pe verticală, ceea ce rezultă într-o reducere semnificativă a suprafețelor agricole.