Cultura Pajiștilor și a Plantelor Furajere

Organizarea ameliorativă a unei pajişti permanente degradate din zona Bacău

Aplicaţia 1 – Organizarea unui păşunat raţional in următoarele condiţii:

Suprafaţa: 30 ha

Producţia globala: 20 t/ha

Coeficient de utilizare: 75%

Durata de refacere: 36 zile

Timpul de ocupare: 6 zile

Modul de exploatare: creşterea vacilor pentru lape

Perioada de păşunat: 150 zile

Data începerii păşunatului: 1 mai

o parcela pentru realizare de fân

Aplicaţia 2 – Ameliorarea unei pajişti permanente având următoarele elemente de degradare:

Panta terenului: 16%

Acoperire cu muşuroaie: 3 ha cu grad de acoperire 50%

Acoperire cu vegetaţie: 3 ha cu grad de acoperire 80%

Vegetaţie lemnoasă: 3 ha cu grad de acoperire 20%

Aplicaţia 3 – Să se organizeze un conveier verde mixt pentru: 45 capete tineret bovin pentru îngrăşat în zona de stepă. Perioada de conveier este de 180 zile, data

începerii conveierului 10 aprilie. Suprafaţa de pajişte permanentă de 1 ha, leguminoasă perenă 4 ha, condiţii de irigare.

INTRODUCERE

Definiţie, importanţa, clasificare, răspândire.

Pajiştile sunt terenurile acoperite cu vegetaţie ierboasă permanentă, alcătuită din specii ce aparţin mai multor familii de plante, în special gramineele şi leguminoasele perene, folosite ca nutreţ sau pentru păşunat.

Importanţa.

Pajiştile reprezintă:

mijlocul cel mai ieftin de prevenire şi combatere a eroziunii solului;

îmbunătăţirea structurii şi fertilităţii solului;

habitatul şi sursa de hrană pentru animalele sălbatice;

sursă foarte ieftină şi de calitate superioară de furaje;

oferă condiţii dintre cele mai bune de recreare, de refacere a forţelor de muncă ale oamenilor.

Clasificarea.

Pajiştile se clasifica în pajişti naturale şi temporare. La rândul lor pajiştile naturale se clasifica în:

pajişti naturale primare

pajişti naturale secundare

Pajiştile naturale primare sunt reprezentate de pampa argentiniană, stepa rusească, savana africană, marile câmpii americane cu ierburi scunde, preeria cu ierburi înalte, tundra nordică şi tundra de altitudine. În România, pajiştile naturale primare sunt reprezentate prin ochiurile de stepă din sud-estul ţării şi prin pajiştile alpine, suprafaţa lor fiind aproximativ 100.000 hectare.

Pajiştile naturale secundare, formate pe locul fostelor păduri defrişate de om, supuse în continuare influenţei activităţii omului şi factorilor naturali, fapt ce a dus la o mare diversificare sub aspect floristic, ocupă cea mai mare parte a pajiştilor naturale. În ţara noastră pajiştile din această categorie sunt răspândite de la nivelul mării pană la etajul subalpin, pe o suprafaţă de peste 4,7 milioane hectare.

Pajiştile temporare sunt cunoscute şi sub numele de pajişti semănate sau cultivate, fiind înfiinţate în locul pajiştilor permanente degradate care nu mai pot fi îmbunătăţite prin lucrări de suprafaţă, precum şi în terenul arabil destinat producerii furajelor.

După modul de folosire: pajiştile permanente şi temporare pot fi împărţite în păşuni şi fâneţe.

Răspândire.

După datele existente în Production Yearbook din 1994, la nivel mondial, arabilul ocupa 1 447 509 mii ha (9,8%), pajiştile permanente 3 361 733 mii ha (22,7%) iar pădurile 4 179 808 mii ha (28,2%).

Terenurile ocupate cu vegetaţie ierboasă şi folosite ca păşuni sau fâneţe, ocupă în ţara noastră o suprafaţă de peste 4, 9 milioane hectare. Circa două treimi din această suprafaţă este utilizată prin păşunat cu animalele, iar restul se foloseşte prin cosit, pentru obţinerea fânului. Ponderea pajiştilor fată de suprafaţa totală a ţării este de 20,4%, iar faţă de suprafaţa agricolă a României, de 32,9%. Pajiştile permanente din ţara noastră sunt răspândite cu precădere în regiunile de deal şi munte, unde deţin 74% din suprafaţa fondului pastoral.

CAPITOLUL I

Cadrul natural.

1.1Aşezarea geografică.

Municipiul Bacău, reşedinţa judeţului Bacău, se afla in N-E ţării, în partea central-vestică a Moldovei, la doar 9,6 km în amonte de confluenţa Siret- Bistrita.

Geografic, se află la interferenţa meridianului de 26°55' longitudine estică cu paralela de 46°35' latitudine nordică.

Din punct de vedere administrativ se învecinează cu comunele Hemeiuşi şi Săuceşti, în nord, cu comuna Letea Veche, în est, la sud cu comunele Luizi-Călugara, Măgura si Mărgineni. În aceste limite oraşul ocupă o suprafaţă de 4186,23 ha, fiind situat la altitudini de 151-181 m.