Cuprins
- INTRODUCERE 3
- Cap. I 5
- Cadrul natural
- Cap. II
- Măsuri de îmbunătăţire a pajiştilor
- 2.1. Măsuri de suprafaţă
- 2.2. Măsuri radicale
- Cap. III
- Înfiinţarea de pajişti temporare în locul pajiştilor permanente degradate
- Cap. IV
- Folosirea pajiştilor prin păşunat
- 4.1. Sisteme de păşunat
- 4.2. Tehnica păşunatului
- 4.3. Măsuri pentru organizarea păşunatului raţional
- Cap. V
- Aplicaţii practice
- CONCLUZII
- BIBLIOGRAFIE
Extras din proiect
INTRODUCERE
Producerea furajelor reprezintă o activitate economică esenţială în creşterea animalelor şi a constituit o preocupare a omului din cele mai vechi timpuri. Nivelul producţiei animaliere a fost şi este condiţionat de calitatea şi cantitatea furajelor.
Drept sursă de furaje se foloseşte o gamă foarte largă de produse şi numărul lor creşte continuu, omul fiind preocupat de descoperirea de noi surse de furaje. Astfel, în afara furajelor clasice, astăzi au fost luate în considerare sucul de lucernă, făina de peşte oceanic, drojdiile furajere, făina de alge, concentrate proteice din deşeuri celulozice.
Pajiştea reprezintă suprafaţa de teren acoperită cu vegetaţie ierboasă, alcătuită în cea mai mare parte din plante perene, ce aparţin diferitelor familii botanice, a căror producţie este utilizată în alimentaţia animalelor. Datorită importanţei deosebite a acesteia s-a născut o nouă ştiinţă: pratologia, ştiinţa ce se ocupă cu studiul ecosistemelor suprafeţelor ocupate cu pajişti, căutând noi metode de întreţinere şi sporire a producţiei de pe aceste suprafeţe.
Importanţa economică şi ecologică a pajiştilor este dată de faptul că ele reprezintă :
- sursă importantă de nutreţuri suculente şi fibroase pentru animalele domestice. În România, se apreciază că pajiştile permanente asigură cca. 40% din masa verde şi 25% din fânul necesar alimentaţiei animalelor;
- habitat şi sursă de hrană pentru animalele sălbatice. În acest fel, alături de păduri, pajiştile devin principalele ecosisteme ce asigură supravieţuirea speciilor respective;
- mijloc de prevenire şi combatere a eroziunii solului Covorul vegetal de pe pajişti are însuşirea de a reţine cantităţi mari de apă şi de a spori infiltrarea acesteia în sol, mergând până la oprirea totală a eroziunii;
- mijloc de îmbunătăţire a structurii şi fertilităţii solului.
- sursă de elemente minerale, stoc de germoplasmă, locuri de recreere;
- contribuie la conservarea unor ecosisteme naturale în scop ştiinţific, conservarea speciilor în pericol, păstrarea unor frumuseţi naturale.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Cultura Pajistilor si a Plantelor Furajere.doc