Cultura Pajiștilor și a Plantelor Furajere

1. Stabilirea zonei în care se va înfiinţa conveierul verde

Comuna Valea Doftanei, Judetul Prahova

CADRUL GEOGRAFIC

Comuna Valea Doftanei este situată în partea de sud-est a teritoriului României si anume în grupa sudică a subcarpaţilor de Curbura. Din punct de vedere matematic, teritoriul comunei este străbătut de paralela 45°15` latitudine nordica si meridianul de 27°3`longitudine estica. În cadrul Subcarpaţilor de Curbură, comuna ocupă cea mai mare parte din Depresiunea Niscovului, o parte din versantul sudic al Dealului Ciolanu şi o parte din versantul nordic al Dealului Istrita.

Râul Niscov traversează suprafaţa comunei pe o direcţie vest -est.De-a lungul acestei vai inca din timpuri indepartate s-a dezvoltat un drum de legătura între comunele învecinate.

Din punct de vedere al mărimii, teritoriul Comunei Tisau se număra printre comunele mari, având o suprafaţa de 9892 ha. Teritoriul sau se învecinează cu cel al comunelor Viperesti si Măgura in nord, in vest cu Judeţul Prahova (Comuna Lapos), în sud cu comunele Naieni, Breaza, Pietroasele, Merei, iar în est cu Comuna Vernesti.

Din punct de vedere administrativ Comuna Tisau este alcătuita din 11 sate, numarandu-se printre comunele din Judeţul Buzău cu un număr ridicat de sate. Teritoriul Comunei Tisau se afla situat la numai 25 km de Municipiul Buzău pe Drumul Judeţean 100 H,iar fata de capitala Bucuresti 140 Km.

RELIEFUL

Comuna Tisau este situata intr-o zona deluroasa, inclusa in aria Subcarpatilor de Curbura, cel mai complex sector subcarpatic de la noi din tara. Din punct de vedere al reliefului, arealul studiat se suprapune in mare parte peste Bazinetul Depresionar Niscov, versantul sudic al Dealului Ciolanu si versantul nordic al Dealului Istrita.

Depresiunea Niscov este situata intre dealurile Ciolanu si Istrita. Lunca Niscovului ca aspect este foarte îngusta dar se deschide larg spre exterior.Dealul Ciolanu este situat intre Valea Buzăului la nord si Depresiunea Niscovului la sud si reprezintă una din unităţile masive ale Subcarpatilor Buzăului.

Înălţimile mai mari se datorează in primul rând extensiunii depozitelor de gresii si calcare sarmatiene, ere pe alocuri formează mici suprafeţe structurale, de exemplu Dealul Ciuhoiu sub Vârful Istrita. (Badea L., Niculescu Gh., 1964) Dealul Istrita poate fi divizat in mai multe subunităţi, dictate in special de natura petrografica a rocilor: Dealurile Niscovului, Masivul Istrita, Creasta Naienilor si Dealurile Naienilor. Dealurile Niscovului se afla in parte de est si sunt tăiate de valea cu acelaşi nume, au inaltimi de 200 - 400 m si sunt constituite din formaţiunile alpine si cuaternare vechi.

Din cauza constituţiei petrografice, aceste dealuri prezintă degradări de teren (alunecări, curgeri noroioase, ogase, conuri de dejecţie). Alunecările superficiale constituie tipul de proces de deplasare in masa a materialelor pe versanti cu cea mai larga răspândire in Subcarpatii Buzăului. Versantii afectaţi de alunecări superficiale au utilizări variate: păşuni, fanete, terenuri arabile, livezi sau intravilanul satelor. Prin sporirea cantităţii de apa, alunecările de teren superficiale se transforma in alunecări curgătoare si mai departe in curgeri noroioase.

Aceste particularităţi ale reliefului din zona studiata si-au pus amprenta nu numai in utilizarea cat mai raţionala a terenului ci si in sistematizarea aşezărilor. Formele de relief cele mai bine locuite sunt terasele joase din cuprinsul Văii Niscovului. Înălţimea acestora, întinderea si topografia podului si structura lor, elementele pedoclimatice si biogegrafice locale au contribuit la umanizarea si la stabilirea unor caracteristici geografice ale satelor, drumurilor si folosinţelor teraselor, iar intervenţia factorului antropic, la înfăptuirea si dezvoltarea lor pe linia intereselor colectivităţii oamenilor.

VEGETATIA

Arealul luat în studiu se înscrie în etajul pădurilor de foioase însa diversificarea condiţiilor climatice si de substrat au permis dezvoltarea unei flore si vegetaţii relativ bogate sub aspectul compoziţiei si al grupărilor vegetale. Printre cele mai importante tipuri de formaţiuni vegetale întâlnite în aceasta regiune sunt: a. pădurile de gorun Quercus petraea), mojdrea (Fraxsinus ornus), carpinita (Carpinus orientalis) si corn care se dezvolta pe soluri de pădure puternic podzolite si brune de pădure.

CLIMA

Factorii genetici si dinamici care creaza condiţii climatice si le influenţează desfăşurarea prezintă in arealul studiat câteva particularităţi specifice.

Radiaţia solara. Intensitatea radiaţiei solare directe este cuprinsa, in regiunea Subcarpatilor Buzăului intre 1.4 kal/cm2/min, in timpul verii si 1.1 kal/cm2/min in timpul iernii.

Temperatura medie anuala este de 10°C, cea mai ridicata medie termica anuala s-a înregistrat in anul 1951 (12.3°C), datorata invaziilor de aer tropical in toate anotimpurile si mai ales vara. In luna iulie media lunara înregistrează valori cuprinse intre 20° - 21°C, iar in ianuarie -1°C.

Regimul precipitaţiilor

Cantitatiile medii anuale de precipitaţii sunt cuprinse intre 600 - 700 mm, in anul 1959 inregistrandu-se 826 mm, iar in 1949 312.5 mm. In ceea ce priveşte cantităţile medii lunare se înregistrează un maxim principal in luna iulie, cantitatea medie de precipitaţii a fost la staţia Buzău de 92.8 mm si un maxim secundar in noiembrie, iar cele minime sunt înregistrate in martie 24.8 mm. Cunoaşterea cantităţilor maxime căzute in 24 h sunt necesare pentru a şti ce masuri trebuiesc luate pentru protejarea culturilor si pentru stăvilirea eroziunilor.

Stratul de zăpada este un fenomen meteorologic care nu lipseşte in nici un an din peisajul hibernal. Data medie a primului strat de zăpada este de 16 decemdrie iar a ultimului la 3 martie. Numărul de zile cu zăpada este in jur de 60 - 80. Cel mai mare număr de zile cu strat de zăpada a fost înregistrat la Pietroasele 108 in 1969.

Umezeala aerului

Media anuala a umezelii relative a aerului variază intre 74% si 78%.

Regimul eolian

Vântul, cel mai dinamic element al climei reflecta fondul general al circulaţiei maselor de aer. Pe fondul circulaţiei general al maselor de aer, vânturile dominante sunt de nord si nord-est si cele de sud-vest. In timpul iernii la poalele dealurilor apare o invazie de aer rece provenit din aria anticiclonului siberian cunoscut sub numele de crivat Luna martie prezintă cea mai mare viteza a vântului, inregistrand o viteza medie de 3.9 m/s. Viteza medie anuala înregistrata la staţia Buzău este de 3 m/s. In medie, calmul atmosferic la staţia Buzău este de 37.9.