Cultura tomatelor

CAPITOLUL I: Importanţa culturii

Tomatele (Solanum lycopersicum L. sin. Lycopersicon esculentum Mill.) fac parte din familia Solanaceae, de la care se consumă bacele ajunse la maturitate fiziologică, dar şi cele care nu ajung în această fază (gogonele) sub formă de murături.

Tomatele, pătlăgele, roşiile sau porodicile sunt plante anuale sau prerene, în zonele de origine, cultivate pe scară largă la nivel mondial.

Importanţa alimentară deosebită a tomatelor este dată de faptul că acestease pot consuma într-o gamă variată de moduri: în stare proaspătă, ca salată simplă sau în amestec cu alte legume, sau preparate în ciorbe, supe, ghiveci, roşii umplute, prelucrate industrial sub formă de pastă, bulion, conserve, sucuri.

Tomatele au valoare alimentară ridicată datorită conţinutului fructelor în vitamine, zaharuri, substanţe minerale, aminoacizi şi acizi organici (tabelul 1).

tabelul 1: Conţinutul chimic al fructului de Solanum lycopersicum

Specificare U M 100 g fruct proaspăt

Zahăr total g 4,32

Glucoză g 2,02

Fructoză g 2,30

Apă g 94,20

Caroten mg 0,82

Vitamina B1 mg 0,057

Vitamina B2 mg 0,035

Vitamina B6 mg 0,10

Vitamina C mg 24,20

Vitamina K mg 0,665

Biotină mg 4,00

Fier mg 0,95

Magneziu mg 20,00

Sodiu mg 6,30

Potasiu mg 279,00

Fosfor mg 26,00

Leucină g 0,039

Fenilamină g 0,027

Tirozină g 0,014

Triptofan g 0,008

Lizină g 0,040

Arginină g 0,028

Compoziţia chimică a fructelor este mult influenţată de soi şi de factorii externi. Acumularea de substanţă uscată şi acid ascorbic în fructele maturate în august şi septembrie este puternic influenţată de temperatură si radiaţia solară.

CAPITOLUL II: Mediul de cultură

2.1 Culturi practicate în România şi pe plan mondial

Originea tomatelor este în America Centrală şi de Sud, Peru şi Ecuador, specia de origine fiind Lycopersicon eculentum var. cerasiforme, care în Mexic, a fost folosită, încă din anul 200 î.e.n.

În Europa, tomatele s-au cultivat pentru prima dată în Spania şi Portugalia sub denumirea de „mere peruviene" (Brejnev, 1958), de unde au trecut în Italia. Spaniolii au răspândit tomatele în insulele Filipine, de unde au trecut apoi în India (Luckwol, 1943). La sfârşitul secolului al XVI-lea ajung în Anglia, unde au fost primite cu mare rezervă.

În China şi Japonia tomatele au fost introduse în secolul al XVI-lea, odată cu cartoful. În secolul al XVII-lea au apărut în Rusia, Siria, Arabia, Egipt şi Etiopia, iar în estul Asiei, exceptând India de Est, au fost introduse în secolul al XVIII-lea.