Decontaminarea Solului Poluat cu Petrol

INTRODUCERE

Vacanţele, drumetiile sau orice ocazie, când ne putem pierde în splendorile naturii, ne putem scufunda în apele mărilor, căţăra exaltaţi de uimire pe crestele munţilor, absorbi prin toate simţurile frumuseţea Pământului , sunt visurile noastre de fiecare zi. Dacă ar fi numai atât, natura ar fi veşnic frumoasă, fericită şi generoasă.

De cele mai multe ori , însă uitând că nu merităm să primim nimic degeaba , luând mereu şi neoferind nimic la rândul nostru, tezaurul de frumuseţe al naturii va seca. Natura nu ne aparţine noua, decât în măsura în care înţelegem că noi aparţinem naturii.

Omul, fiinţă efemeră , nu observă şi nu aude glasul naturii , decât atunci când acesta devine geamăt. El învăţat să observe doar reacţiile instantanee, măsurate într-un timp comparabil cu durata prea scurtei sale existenţe, uită că viaţa naturii număra milenii. Reacţiile acesteia , deşi sunt lente, se desfăşoară în lanţ, toate în natură fiind legate printr-o sensibilă reţea de interrelatii ce stau la baza alcătuirii şi funcţionării acestui miraculous sistem.

Nu încape îndoială , că solul este capitalul cel mai preţios de care omul dispune pentru satisfacerea nevoilor şi ambiţiilor sale. La urma urmelor , cel puţin până la inventarea fotosintezei artificiale , cu toţii depindem de stratul subţire şi roditor de la suprafaţa Pamnatului, de unde se extrag majoritatea resurselor necesare vieţii. Or, unul din marile paradoxuri este că omul tinde să-şi pericliteze izvorul vieţii din neştiinţă , neglijenţă , lăcomie , sau din alte cauze. Aşa se face că în timp ce tehnicile moderne îi îngăduie să introducă în circuitul productiv milioane de hectare de teren , ce până ieri erau socotite inerte pe vecie , în paralel, alte milioane de hectare fertile devin improprii cultivării , datorită tot acţiunii omului.

De când omul a început să acţioneze iraţional împotriva naturii, suprafaţa terenurilor supuse deşertificarii a crescut cu un miliard de hectare şi acest proces avansează într-un ritm accelerat În fiecare an , zeci de milioane de hectare de soluri productive sunt “ devorate” de drumuri, de uzine şi de oraşe , de hale de deşeuri şi reziduuri rezultate din activitatea industrială , victime ale luptei inegale dintre iarbă verde şi asfalt.

România ca ţara producătoare şi cu tradiţie în prelucrarea ţiţeiului, este afectată din păcate, de fenomene accidentale nedorite care duc la poluarea mediului înconjurător cu ţiţei, produse petroliere şi reziduuri provenite din procesul de prelucrare a petrolului.

Principalele surse de poluare sunt: activitatea extractiva, prelucrarea şi transportul ţiţeiului şi produselor petroliere, poluantii rezultaţi de la aceste surse afectând atât aerul , apele de suprafaţă şi subterane , vegetaţia şi în special solul.

Fenomenele de poluare determină modificări importante la nivelul fitosferei şi zoosferei, precum şi al microorganismelor, ducând la dispariţia unui mare număr de specii, determinând scăderea fertilităţii solului, cea mai importantă proprietate a acestuia , care permite susţinerea vieţii vegetale şi animale şi implicit omului.

Conştientizarea acestei stări de fapt a determinat apariţia unui nou concept în construcţia proceselor de dezvoltare , conceptual de dezvoltare durabilă, formulat la început numai din perspectivă protecţiei mediului înconjurător şi a supravieţuirii omului, drept “ dezvoltarea care satisface necesităţile generaţiilor prezente , fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi indeplinii propriile necesităţi”.

Ulterior conceptul de dezvoltare durabilă a căpătat importante conotaţii politice. Astfel , la Conferinţa de la Rio de Janeiro din 1993 asupra schimbărilor planetare şi la cea de la Bangkok din 1994 asupra stratului de ozon, au participat nu numai oameni de ştiinţă din domeniu, ci şi politicieni din cele mai înalte sfere ale puterii.

În scopul satisfacerii cerinţelor fundamentale ale conceptului de dezvoltare durabilă , şi anume , realizarea, la scară planetară , a unui proces de dezvoltare economică , socială şi politică , care să menţină şi, eventual , să dezvolte resursele de evoluţie ale planetei şi ale speciei umane, s-au propus trei obiective pragmatice:

- Reducerea poluării generate de activitatea speciei umane în procesul de evoluţie , aşa cum se desfăşoară el în prezent;