Drepturile Consumatorului și Regulile de Etichetare în Domeniul Produselor Lactate

Introducere

Era consumismului Dreptul consumaṭiei ca drept de reacṭie şi ordine publică de protecṭie. Acesta a fost prilejul prin intermediul căruia a fost abordată sintagma "dreptul consumatorului” noṭiune ce avea să facă o remarcabilă carieră. În anii 1970 apare mişcarea consumeristă care avea să cunoască în SUA o vigoare neobişnuită sub impulsul dat activităṭii avocatului Ralph Nader primul care câştigă un proces important împotriva Uzinelor General Morors.

Un deceniu mai târziu , miṣcarea consumeristă se extinde şi în Europa occidentală, iar în 1980 apar primele organisme de ocrotire a consumatorului, dar şi cele dintîi reglementări legale protectoare.

În România problema protecṭiei consumatorului a apărut abia după 1989.

Diversificarea sortimentului de mărfuri , creşterea gradului de prelucrare , a produselor au dus la apariṭia şi totodata amplificarea funcṭiilor etichetei Dacă la început ea servea la indentificarea simplă şi rapidă a produselor şi la fabricarea operaṭiilor comerciale în prezent ea raspunde de nevoile de promovare a produsului pe piaṭă

Conṭinutul mesajului informaṭional al etichetei s-a aflat pe o lungă perioadă de timp din istoria societăṭii la libera inspiraṭie a producătorilor ṣi ulterior a comercianṭilor care au folosit eticheta ca instrument de promovare a unei concurenṭe neloiale Din aceste motive au început să apară reglementări privind etichetele si etichetarea mărfurilor în codurile comerciale în standardele şi normele eliberate de organisme şi instituṭiile cu ativitate internaṭională.

Cele mai importante reglementări privind etichetarea mărfurilor elementare sunt cele elaborate de comitetul pentru etichetarea bunurilor alimentare din cadrul comisiei

“ Codex Alimentarus “. Potrivit codului de etichetare a bunurilor alimentare eticheta cuprinde totalitatea mărcilor , imaginilor sau altor materiale descriptive scrise, imprimate, ştanṭate, gravate sau aplicate pe ambalajul unui produs alimentar.

1. Drepturile consumatorului

Dreptul consumatorului s-a născut din dezvoltarea mişcării consumeriste, în scopul de a proteja consumatorul în raporturile sale cu întreprinderile producătoare.

Definirea dreptului consumatorului poate pleca de la o definiṭie legală pe care ne-o oferă Legea 296/2004 Codul consumului art.1.

„Prezenta lege, denumită în continuare Codul, are ca obiect reglementarea raporturilor juridice create între operatorii economici şi consumatori, cu privire la achiziţionarea de produse şi servicii, inclusiv a serviciilor financiare, asigurând cadrul necesar accesului la produse şi servicii, informării lor complete şi corecte despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor împotriva unor practici abuzive, participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori”.

Astfel că putem defini dreptul consumatorului ca fiind acea ramură a dreptului care reglementează raporturilor juridice create între operatorii economici şi consumatori, cu privire la achiziţionarea de produse şi servicii, inclusiv a serviciilor financiare, asigurând cadrul necesar accesului la produse şi servicii, informării lor complete şi corecte despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor împotriva unor practici abuzive, participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.

În ansamblu se poate observa că dreptul consumatorului este un drept de protecṭie.

Statul, prin autoritatea centrală cu atribuṭii în domeniul protecṭiei consumatorilor, are drept obiective:

a) protecṭia consumatorilor împotriva riscului de a achiziṭiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime;

b) promovarea şi protecṭia intereselor economice ale consumatorilor;

c) accesul consumatorilor la informaṭii complete, corecte şi precise asupra caracteristicilor esenṭiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legatură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor ;

d)educarea consumatorilor;

e) despăgubirea efectivă a consumatorilor;

f) sprijinirea consumatorilor sau a altor grupuri sau organizaṭii reprezentative de a se organiza, pentru a-ṣi expune opiniile în procesele de luare a unei decizii care îi priveşte;