Elaborarea programului de producție într-o exploatație agricolă

Functia de previziune

A prevede inseamna a te pregati azi pentru ceea ce vei face maine. Este activitatea prin care rational, constient, toti managerii determina ceea ce vor si modul in care pot realiza aceasta. Planificarea raspunde la cateva intrebari de baza, pentru orice tip de activitate si anume: Ce? - scopul; Cand? - intervalul in care trebuie realizat; Unde? - locul in care planurile vor fi indeplinite; Cine? - oamenii ce vor realiza activitatile; Cum? - fazele, secventele si metodele de atingere a scopului; Cat? - resursele necesare pentru a atinge scopul urmarit.

Funcţia de previziune ocupa un loc preponderent in procesul de conducere.Ea presupune realizarea unor lucrari de anticipare a evolutiei unui sistem, avand drept scop elaborarea de previziuni. Prin acestea se prefigureaza sau se determina ,cu metode si mijloace specifice, obiectul, dinamica si eficienta unei actiuni sau a unui sistem de actiuni.

Previziunea a devenit o parte integrantă a mentalităţii managerilor, care trebuie ca prin activitatea pe care o desfăşoară, să anticipeze modul de desfăşurare a activităţilor. Managerul trebuie să orienteze permanent unitatea pentru obţinerea unor performanţe superioare prin anticiparea modalităţilor de derulare a proceselor economice din unitate, pe baza rezultatelor obţinute şi experienţa acumulată.

În general, manifestarea funcţiei de previziune presupune sistematizarea activităţilor şi parcurgerea următoarelor etape:

• Stabilirea perspectivei, respectiv a direcţiei în care trebuie dirijată acţiunea, urmărind identificarea întregului set de informaţii necesar, pe baza cărora se formulează acţiunile posibile de iniţiat. În această etapă se prefigurează viitoarele investiţii şi dezvoltarea mijloacelor de producţie, în funcţie de noua structură a activităţilor ce se va desfăşura în unitate.

• Definirea obiectivelor, pe baza informaţiilor analizate în etapa anterioară, sunt formulate obiectivele generale, la nivelul unităţii economice, cât şi cele derivate la nivelul subdiviziunilor organizatorice care sunt implicate în realizarea acestora. Derivarea obiectivelor generale se realizează numai când previziunea se referă la o perioadă de timp mai mică.

• Stabilirea programelor pentru fiecare sector de activitate, acestea fiind considerate ca parte integrantă din programul general.

• Definirea mijloacelor materiale şi financiare necesare obiectivelor propuse. Se recomandă ca în această etapă, managerul să efectueze pe baza unui sistem complet de parametrii şi / sau indicatori, o analiză amănunţită a eficienţei economice privind utilizarea factorilor de producţie implicaţi în realizarea obiectivelor propuse.

• Evaluarea consecinţelor deciziilor adoptate, care va cuprinde atât aspecte privind desfăşurarea proceselor economice din unitate cât şi valorificarea rezultatelor obţinute.

Previziunile se materializează în: prognoze, planuri şi programe.

Diferite tipuri de previziuni (prognoze, strategii, planuri, etc)pot fi alaborate numai daca se imbina in mod rational componentele deterministe cu cele aleatoare , deoarece viitorul anticipat este conditionat atat de necesitate , cat si de intamplare.

Elementele deterministe sunt rezultatul necesar al relatiilor dintre cauze si efecte : anumite cauze ,observate in timp vor determina totdeauna aceleasi efecte. Ele pot fi dimensionate sufficient de corect prin tehnicile cantitative disponibile.

In functie de ponderile in care actioneaza elementele deterministe si cele aleatoare , putem distinge mai multe categorii de previziune si anume :

-previziuni in conditii de risc ,adica fara cunoasterea exacta a nivelului rezultatelor ,desi sunt correct anticipate rezultatele si gradul de risc .In aceste cazuri variant de evolutie se stabileste in cazurile simple ,cu riscul minim , iar in cazurile complexe prin optimizarea raportului dintre risc si costul masurilor antirisc.

-previziuni in conditii de incerctitudine : adica in conditiile in care nu pot si cunoscute nici sansele rezultatelor si nici chiar toate posibile. In acest caz factorii de decizie folosesc informatii suplimentare , pentru a se stabili limitele probabilitatii de aparitie a unui rezultat , prin interval ale probabilitatii de realizare a unor rezultate

-previziuni in conditii de ambiguitate , adica in conditii in care incertitudinea este generate de lipsa de informatii care ar putea fi relevata sau ar putea face posibila realizarea de estimari asupra probabilitatii desfasurarii procesului economic.

• Prognozele, formă de manifestare a acestei funcţii, reflectă estimarea evoluţiei condiţiilor în care vor funcţiona unitatea la nivelul unui orizont de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat.

Gradul în care rezultatele obţinute prin prognoza nivelului unor procese şi fenomene va corespunde nivelului efectiv al acestora peste un anumit număr de ani, depinde de mai mulţi factori, cum ar fi: metodele de prognoza utilizate, gradul de cunoaştere a complexităţii condiţiilor în care vor evolua procesele şi fenomenele cercetate, tehnica utilizată în prelucrarea datelor etc.

De exemplu, în agricultură identificarea şi prevederea cu mare exactitate a evoluţiei fenomenelor analizate este mai dificilă, datorită, în special, intervenţiei factorilor naturali, cu cunoscuta lor variaţie în spaţiu şi timp, ca şi a faptului că se lucrează cu organisme vii, care au propriul lor mod de manifestare şi de a reacţiona la intervenţiile omului sau ale condiţiilor de mediu. Cu toate acestea, prognozele constituie un instrument căruia merită să i se acorde întreaga atenţie din partea managerilor unităţilor agricole, în vederea realizării obiectivelor generale propuse.

Este cunoscut faptul că prognozele, în funcţie de orizontul de timp, pentru care se elaborează, pot fi: pe termen scurt, mediu şi lung. Elaborate pe diferite domenii de activitate ale unei unităţi economice pot fi punctul de plecare al adoptării unei strategii de dezvoltare a acestuia. Ele oferă o anumită orientare, fără a avea un caracter imperativ.

Elaborarea unei strategii presupune formularea unor obiective, optiuni si prioritati, concomitent cu stabilirea modului de realizare a acestora, inclusiv în ceea ce priveste resursele de diferite feluri ce pot fi alocate.

Metodele de fundamentare a prognozelor pot fi: matematice, statistice, normative, etc. Optarea pentru una din metode sau alta depinde de gradul de cunoaştere a evenimentelor, de nivelul de pregătirii în domeniu a managerului, de tehnica de prelucrare a datelor. Folosirea unor metode moderne şi tratarea corespunzătoare a informaţiilor disponibile au menirea Management de a asigura mari şanse în obţinerea unor soluţii viabile, un rezultat conform cu realităţile ulterioare care vor caracteriza perioada de timp pentru care se elaborează prognozele.

Planurile reprezintă componenta funcţiei de previziune cel mai frecvent întâlnită în unităţile economice. Importanţa activităţi de planificare constă în faptul că prin intermediul acesteia managerul identifică obiectivele unităţii, determină programele de activitate, stabileşte nivelul bugetului de venituri şi cheltuieli, căutând să realizeze performanţele prestabilite. Fără a cuprinde anumite exagerări, un plan fundamentat pe realităţi tehnice, economice, sociale, poate constitui un instrument util pentru managerul unei unităţi economice prin care să se orienteze în activitatea sa pentru o anumită perioadă, asigurând atingerea unor obiective prestabilite, strâns legate, deci, de ceea ce trebuie să facă, cum să facă, cu ce să facă, etc. o unitate pentru a supravieţui.

Identificarea şi stabilirea nivelului unor obiective se poate face în perioade mult mai scurte de timp decât în cazul precedent, prin anumite programe.