Elaborarea proiectului tehnologic pentru o fermă de vaci de lapte, întreținere liberă, cu un efectiv de 150 capete, rasa holstein-friza

Capitolul I

Memoriu justificativ

1.1 Importanţa şi oportunitatea investiţiei

In sensul larg al cuvântului, prin noţiunea de exploatare a bovinelor se subînţelege ansamblul masurilor tehnico-organizatorice menite sa conducă si sa asigure exteriorizarea potenţialului de producţie al acestora, in condiţii de maxima eficienta economica. In acest context, reprezintă ştiinţa de a îmbina armonios totalitatea activităţilor de hrănire si întreţinere, care se constituie in tehnologii de exploatare diferenţiate pe destinaţii de creştere si direcţii de producţie.

Reprezentând o importanta sursa furnizoare de produse alimentare cu valoare biologica superioara si apreciat mijloc de forţa animala, creşterea si ameliorarea continua a diferitelor specii aparţinătoare subfamiliei Bovinae a constituit si constituie pentru omenire o preocupare permanenta, furnizând circa 55-57%, din proteina animala consumata zilnic. Semnificaţia deosebita a acestui important sector de activitate in economia agricola mondiala este ilustrata cu prisosinţa de faptul ca bovinele asigura peste 96% din producţia totala de lapte obţinuta in prezent in lume, aproape 33% din producţia de carne si circa 90% din totalul pieilor ce se folosesc in industria de profil, la care se însumează numeroase alte subproduse de larga utilizare in industria alimentara, uşoara, farmaceutica, chimica s.a. Din aceste considerente, si datorita faptului ca bovinele constituie un mijloc deosebit de aparte de transformare in produse alimentare cu însuşiri biologic superioare a diferitelor resurse vegetale si a unor reziduuri ale industriei alimentare, acestea cu cea mai mare pondere din totalul efectivelor de animale crescute pe glob, de peste 60% ( exprimate in U.V.M. ). Laptele este cel mai important produs, datorită compoziţiei chimice complexe, valorii biologice ridicate şi gradului înalt de digestibilitate. Conţine peste 100 de substanţe necesare organismului uman, din care 20 de aminoacizi, 10 acizi graşi, 25 vitamine şi 45 elemente minerale. Exprimată în calorii, valoare nutritivă a unui litru de lapte este echivalentă cu circa 400 g carne de porc, 750 g carne de viţel, 7-8 ouă, 500 g peşte, 2,6 kg varză, 125 g pâine etc.

Datorita dinamicii constant ascendente a producţiei totale de lapte de bovine se asigura, pe glob, un consum mediu anual pe locuitor de 102,6 kg, consum care, insa, variază foarte mult de la o zona geografica la alta, cu limite intre 315,7 kg in toate tarile cu economia dezvoltata si 24,3 kg in cele in curs de dezvoltare, fata de un consum anual considerat optim de 300 kg. Ca perspectiva se apreciază ca pana la finele acestui mileniu, ritmul de sporire a producţiei totale de lapte va fi de 1,5-2% anual, din care circa 1% in tarile dezvoltate economic si peste 3% la cele in curs de dezvoltare. In prezent si in perspectiva , ca urmare a ritmului de creştere a populaţiei umane si a preferinţelor crescânde fata de produsele alimentare de origine animala, scopul principal in creşterea bovinelor urmăreşte sporirea continua si susţinuta a producţiilor de lapte si carne, posibilitate care, insa, este dependenta de numeroşi factori socio-economici.

Reducerea efectivelor în ţările dezvoltate se datorează, în principal, intensificării procesului de ameliorare şi perfecţionării metodelor de exploatare, ceea ce a determinat realizarea unor producţii medii şi globale superioare. În Europa, luată în ansamblu, producţia de lapte a crescut cu aproape 50% în ultimii 20 ani. În unele ţări vest europene, pentru a limita creşterea producţiei globale, statul sprijină pe acei fermieri care reduc efectivele de taurine, exploatate pentru lapte.

În trecut, în ţara noastră creşterea bovinelor nu s-a bucurat de atenţia cuvenită, deşi existau condiţii deosebit de favorabile. În perioada dintre cele două războaie mondiale, odată cu înfiinţarea I.N.Z. s-au luat o serie de măsuri pentru stimularea creşterii acestei specii. Datele statistice din 1938 arată că efectivul era de 3.653.000 cap. din care efectivul matcă reprezintă 48,9% asigurând o densitate de 25,2 cap/100 ha teren arabil. Atât densitatea cât şi producţiile realizate pe cap de vacă (965 l lapte) erau cu totul nesatisfăcătoare. În această perioadă majoritatea vacilor erau din rasa locală Sură de stepă. După cel de-al doilea război mondial s-au luat o serie de măsuri care au dus la redresarea creşterii taurinelor, în mod deosebit în fermele de stat.

1.2 Amplasarea şi descrierea fermei

Ferma de vaci de lapte este amplasată la periferia Municipiului Paşcani, Județul Iaşi . Am ales aceasta zonă deoarece exista o piață de desfacere bună pentru produsele obținute în fermă. Terenul a fost achiziționat la un preț econom în comparație cu prețul terenurilor din alte zone.

Alegerea judicioasă a terenului pe care se amplasează o fermă de taurine, precum şi sistematizarea raţională a incintei acesteia sunt factori cu implicaţii majore în reducerea costurilor cu investiţia, a cheltuielilor de exploatare a adăposturilor şi a celorlalte construcţii anexe din fermă. Prin amplasare se înţelege dispunerea construcţiilor aferente fermei într-un spaţiu (amplasament geografic) care trebuie să îndeplinească o serie de condiţii (cerinţe) de ordin economic, tehnologic, tehnico-constructiv şi sanitar-veterinar.

Înainte de a se decide înfiinţarea sau extinderea unei ferme de taurine, se vor lua în consideraţie următoarele cerinţe de ordin economic şi tehnologic:

- ferma trebuie amplasată în apropierea consumatorilor, în zone în care există centre de preluare, prelucrare, depozitare şi valorificare a produselor obţinute la nivelul fermei;

- în apropierea zonei de amplasare a fermei, trebuie să existe o reţea minimă de căi de acces, în special a şoselelor sau a drumurilor practicabile în orice anotimp al anului şi, chiar, a căilor ferate;

- posibilităţile de producere a întregului necesar de furaje de volum şi de achiziţie a furajelor concentrate, a premixurilor vitamino-minerale şi, după caz, a unor subproduse rezultate din industria de morărit şi panificaţie, din industria berii şi a alcoolului, de la fabricile de zahăr etc. (tărâţe, gozuri, borhoturi, tăiţei de sfeclă de zahăr, melasă);

- posibilităţile de alimentare cu apă potabilă (prin racordare la reţeaua locală, prin captarea apelor de suprafaţă sau de adâncime);

- posibilităţile de alimentare cu energie electrică, energie termică, gaze naturale, combustibili, piese de schimb etc.;

- posibilităţile de asigurare a forţei de muncă;

- posibilităţile de gestionare raţională a dejecţiilor;

Cerinţele tehnico-constructive se referă la forma, dimensiunile şi relieful terenului, la condiţiile climatice, geotermice, hidrografice şi hidrologice locale, astfel:

- se recomandă ca amplasarea fermelor să se facă, pe cât posibil, pe terenuri cât mai puţin fertile, dar care să ofere condiţii bune pentru realizarea construcţiilor;

- se preferă terenurile de formă rectangulară, care să permită optimizarea amplasării clădirilor şi a drumurilor din incinta fermei;

- terenul ales pentru construcţie trebuie să aibă o suprafaţă suficient de mare astfel încât, în caz de necesitate, ferma să poată fi extinsă;

- terenul destinat construirii trebuie să aibă o uşoară pantă (1-6%), pentru realizarea facilă a sistemului de canalizare, pentru evitarea băltirii apelor din precipitaţii, precum şi pentru a se evita eroziunea solului;

- sunt preferate terenurile cu expunere sudică, sud-vestică sau sud-estică, care asigură o bună însorire, contribuind în acest fel la îmbunătăţirea regimului de iluminare naturală a adăposturilor.