Expertiza Carnii de Curcan ca Materie Prima

Imagine preview
(8/10)

Acest proiect trateaza Expertiza Carnii de Curcan ca Materie Prima.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 25 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

Introducere 4
Lista tabelelor
Capitolul 1. Stadiul actual al cunoaşterii în producṭia cărnii de curcan 7
1.1. Creşterea curcanilor de carne 7
1.2. Rase de curci şi curcani 10
1.3. Compoziṭia chimică a cărnii de curcan 11
1.4. Aprecierea, tranşarea şi comercializarea carcaselor de curcani 12
1.4.1 Aprecierea carcaselor de curcan 12
1.4.2 Tranşarea carcaselor de curcan şi ponderea porṭiunilor anatomice 14
1.4.3 Comercializarea cărnii de curcan 15
1.5. Bolile întâlnite la curcani 22
Bibliografie 26

Extras din document

Introducere

Curcanul e o pasăre originară din nordul Statelor Unite ale Americii, fiind domesticită de către locuitorii continentului american. Această pasăre face parte din categoria animalelor crescute exclusiv pentru carne. Curcanul, ca pasăre de curte se regăseşte în clasa Meleagris ce cuprinde 6 subspecii. Din acestea 6, două au ajutat la perpetuarea curcanului modern: Meleagris gallopavo şi Meleagris ocellata.

Primii curcani au ajuns în Europa datorită spaniolilor care au împrumutat obiceiul creşterii acestor păsări. Odată aduşi pe bătrânul continent, spaniolii au început să perpetueze specia, astfel că azi avem Curcanul Spaniol sau Royal Palm.

În România, crescătorii de curcani în sistem industrial pot fi număraţi pe degete. Chiar dacă marile ferme au întârziat să apară, la nivel de gospodării individuale interesul pentru aceste păsări este în creştere (http://www. revista-ferma.ro).

Carnea de curcan este una foarte săracă în calorii şi bogată în albumină. A durat câṭiva ani până când a devenit o obişnuinṭă pentru cumpărători, dat fiind preṭul destul de ridicat. Astăzi, este singurul fel de carne care devine tot mai popular – o performanṭă remarcabilă, ştiind că, peste tot, consumul de carne scade (Feldhaus L. şi Sieverding E., 2000).

Carnea de curcan conţine mai multe proteine şi mai puţine grăsimi decât carnea de porc sau de vită. În 100 g piept de curcan se găsesc 25 g proteine. Proteinele sunt esenţiale în dietă la orice vârstă, deoarece intră în componenţa musculaturii şi constituie un element de bază în menţinerea imunităţii. O persoană sănătoasă are nevoie de aproximativ 0,8 g proteine pe kilogram-corp pe zi, altfel spus, un adult cu o greutate de 70 kilograme trebuie să mănânce 56 g proteine pe zi. În perioada de creştere, copiii au nevoie de o cantitate constantă de proteine, pe care le pot lua din carnea de curcan sau de pui. Ceea ce este valabil şi în cazul femeilor însărcinate, al celor care alăptează sau al persoanelor care depun efort fizic intens. Consecinţele alimentaţiei sărace în proteine sunt întârzierea creşterii la copii, anemie, tulburări hormonale, cicatrizarea lentă a rănilor ( http://www.journals.cambridge.org).

Carnea albă se remarcă de asemenea prin conţinutul de fier, zinc, magneziu, vitamina B12, elemente esenţiale menţinerii sănătăţii. "Fierul, de exemplu, se asimilează mult mai bine din carne decât din alimentele de origine vegetală. Iar vitamina B12 se găseşte exclusiv în produsele de origine animală. Lipsa cărnii din dietă generează carenţă de vitamina B12 sau anemia pernicioasă, care se manifestă prin tahicardie, ameţeli, tulburări ale sistemului nervos", arată prof. dr Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare (http://www.revistaferma.ro).

Alegerea cărnii de curcan oferă posibilitatea obţinerii unei alimentaţii dietetice, deoarece această carne are un conţinut redus de grăsime în comparaţie cu alte specii de animale. Bogată în proteine, gustoasă, şi fragedă este considerată o carne rafinată fiind apreciată de consumatori foarte pretenţioşi din ţările cu un standard de viaţă ridicat.

Pentru creşterea acestor păsări, este nevoie de ouă pentru incubator sau de pui mici. Odată ce curcanii au ajuns în săptămâna 5/6, se va decide pentru ce se vor creşte: fie pentru ouă, sau pentru carne.

Ouăle de curcă pentru clocit trebuie produse în ferme unde se află şi genitorii. Se recomandă inseminarea artificială şi creşterea separată a masculilor de femele. O curcă va depune ouă o perioadă de 24 de săptămâni, timp în care va depune între 90 şi 110 ouă/pasăre.

Perioada de incubaţie a unui ou de curcă este de 28 de zile. E foarte important ca mediul în care trăiesc femelele, dar şi cel în care sunt depozitate ouăle, să fie curat, pentru a se evita transmiterea unor viruşi patogeni precum microplasma. După prima zi după ce au fost puse la incubator, ouăle trebuie întoarse în incubatoare. Între 10 şi 14 zile se pot observa ouăle fertile şi cele infertile. Cele din urmă se vor scoate din incubator. După cele 28 de zile, puii rezultaţi vor fi trimişi în ferme speciale, separându-se masculii de femele deoarece există diferenţe de creştere între cele două sexe (http://www.agroland.ro/creştere curcani/).

Fisiere in arhiva (1):

  • Expertiza Carnii de Curcan ca Materie Prima.doc

Bibliografie

1. Ciurdar A., Drita Ana şi Voia Sorin, 2004. Creşterea puilor de curcă pentru carne. Editura Mirton, Timişoara.
2. Feldhaus L. şi Sieverding E., 2000. Crescătoria de curcani. Editura MAST, Bucureşti.
3. Lascu D., 2008. Enciclopedia Alimentelor. Editura All, Bucureşti.
4. Văcaru O. I., 2004. Tratat de avicultură. Editura Ceres, Bucureşti.
Ordinul nr.76/1979 al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
Norma din 14.05.2002 cu privire la Comercializarea cărnii de pasăre.
Ordinul nr. 86 din 30 august 2002 pentru aprobarea Normelor cu privire la comercializarea cărnii de pasăre.
Ordinul nr. 95 din 2 aprilie 2007 privind aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru siguranṭa alimentelor privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanṭe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele de origine animală.
Regulamentul (CE) NR. 543/2008 Al Comisiei din 16 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește standardele de comercializare a cărnii de pasăre.
Legea nr. 221-XVI din 19 octombie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară a cărnii de pasăre.

Alte informatii

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAŞI