Cuprins
- Cap. I. Descrierea sumară a zonei
- 1.1. Încadrarea geografică
- 1.2. Cadrul natural
- 1.3. Vegetaţia natural
- 1.4. Culturi de bază în zonă
- Cap. II. Tipurile de covor vegetal natural
- 2.1. Denumirea tipului
- 2.2. Structura botanică
- 2.3. Scurtă caracterizare a tehnologiei de îmbunătăţire
- Cap. III. Evaluarea potenţialului utilizării furajere
- 3.1. Randament total annual
- 3.2. Randament zilnic
- 3.3. Randament elementar
- 3.4. Valoarea pastoral
- 3.5. Încărcarea medie cu animale la unitatea de suprafaţă
- Cap. IV. Evaluarea potenţialului utilizării melifere
- 4.1. Lista speciilor melifere
- 4.2. Producţia de miere la hectar
- Cap.V. Evaluarea potenţialului utilizării ca resursă de plante medicinal
- 5.1. Lista speciilor medicinale
- 5.2. Producţia de materie primă medicinal
- Cap.VI. Evaluarea potenţialului peisagistic
- 6.1. Lista speciilor grupate după culoarea florilor
- 6.2.Spectrul chromatic
- Cap. VII. Evaluarea potenţialului biodiversităţii floristice
- 7.1. Sinteză structura speciilor după:
- - utilizări
- - valoarea ecologică
- - culoarea florilor
- Cap. VIII. Capacitatea de rezilienţă în funcţie de sistemul de fertilizare şi de metodele de utilizare furajeră
- 8.1. Coeficientul de variaţie al indicatorilor specifici tipurilor fundamentale de covor vegetal
- 8.2. Recomandări privind tehnologia de utilizare în domeniul capacităţii de rezilienţă
Extras din proiect
Judetul Ilfov reprezinta zona verde a capitalei Romaniei, Bucuresti.
Caracteristic pentru judet este salba de lacuri piscicole, de acumulare si de agrement ce inconjoara municipiul Bucuresti. Este zona marilor centre en-gros din Romania si totodata o zona industriala puternica. Din punct de vedere geografic, judetul este asezat in Campia Romana, la cca. 40-60 km. de fluviul Dunarea si la cca. 100 km. de Muntii Carpati.
Coordonatele geografice ale Bucurestiului, care este centrul administrativ, marcat prin km. 0 national, el fiind asezat pe aceeasi paralela cu orasul Belgrad (Iugoslavia), Bordeaux (Franta), Lacul Michigan (S.U.A.) si nordul insulelor Hokkaido (Japonia).
Prima atestare documentara a judetului Ilfov se gaseste in Hrisovul lui Basarab Laiota, dat la Gherghita, in ziua de 23 martie 1482 pentru manastirea Snagov.Documentul scris de mana lui Caloian, intarea stapanirea asezamantului monahal asupra a 16 sate, a vamii Prahova si imprejurimile acestuia, risipite in jurul lacului Snagov, Valea Neajlovului inferior, pana la Spantov, in extrema sud - estica Ilfoveana si Straosti din zona Gaesti.
Invecinat cu judetul Prahova la nord, Ialomita la est, Calarasi la sud est, Giurgiu la sud si Dambovita la nord vest, Ilfovul ocupa o suprafata de 1.583 km2., ce reprezinta aproximativ 3,5 % din suprafata tarii.Relieful este majoritar campie, fata de nivelul Marii Negre. Campia este intrerupta de cursurile domoale si albiile largi ale raurilor Colentina, Sabar, Dambovita, Ialomita si afluentii acestora.
Scurt istoric:
Cele mai vechi urme de locuire descoperite in perimetrul actual al judetului Ilfov dateaza din Neolitic, prin vestigiile scoase la iveala in localitatile Cernica, Glina si Vidra. Cucerirea (101-102, 105-106) si apoi ocupatia romana (106-271/275) a Daciei, au influentat meleagurile ilfovene de azi, iar navalirile, ocupatiile temporare ale altor popoare din secolele III-VII au lasat urme in viata locuitorilor, fara insa sa-i disloce din locurile pe care le ocupau.
In arealul satului Fundeni (Dobroiesti) s-au descoperit urme ale populatiei autohtone din secolul al VI-lea. In Evul Mediu, printre asezarile cu populatii stabile apare consemnat in hrisoavele vremii Snagovul, legat de Manastirea Snagov, ctitorie din secolul al XIV-lea a Domnului Mircea cel Batran. Primele referiri la existenta teritoriala a judetului Ilfov dateaza de la inceputul secolului al XV-lea, fiind legate de raul Ilfov, de la care se pare ca judetul a preluat numele. Prima mentiune documentara, despre judet apare intr-un hrisov din 23 martie 1482, emis la Gherghita de catre domnul Basarab cel Tanar, prin care domnitorul daruieste Manastirii Snagov unele sate si munti si-i ofera unele privilegii. De atunci judetul a evoluat si s-a dezvoltat in limite variate, fiind (in ultimele decenii ale secolului al XX-lea) cel mai forfecat si mai ajustat judet al tarii. in toate formele administrative mai vechi, orasul Bucuresti, aflat in partea centrala a judetului Ilfov, era inglobat in teritoriul acestuia. La ultima modificare administrativa - teritoriala majora, din 17 februarie 1968, orasul Bucuresti a fost declarat municipiu si a devenit unitate de sine statatoare, cu rang de judet, evoluand in afara limitelor judetului Ilfov. Teritoriul actual al Ilfovului reprezinta o relicva a judetului de odinioara, cu radacini ancorate in secolul al XV-lea. De-a lungul timpului, si cu precadere in a doua jumatate a secolului XX, acesta a cunoscut cele mai mari amputari teritoriale, ajungand la suprafata de 1583 km2 (0,67% din suprafata tarii) in prezent, fata de 5176 km2 in 1937 si 8225 km2 in 1972 (cu 2 municipii, 2 orase, 125 de comune si 418 sate). La 23 ianuarie 1981, judetul era un sector de sine statator, denumit Sectorul Agricol Ilfov (avea un oras Buftea, 26 comune si 73 sate). In 1996 conform Legii 24 din 12 aprilie, denumirea Sectorului Agricol Ilfov a fost inlocuita cu Judetul Ilfov, iar in urma aplicarii Legii nr. 50 din 10 aprilie 1997 a fost trecut in categoria judetelor.
Relieful:
Judetul este situat in exclusivitate in zona de campie, cu o altitudine intre 50 si 120 m, apartinand (integral sau partial) subunitatilor Campiei Vlasiei (portiuni din campiile Snagovului, Movilitei, Calnaului s.a, precum si Campia Bucurestiului in intregime) in cadrul careia se evidentiaza interfluviile largi (48 km), presarate cu crovuri, movile, vaiugi, lacuri.
Clima:
Clima este temperat continentala cu nuanta excesiva, cu veri calduroase si secetoase si ierni friguroase, dominate de prezenta frecventa a maselor de aer rece continental din E, sau arctic din N si de vanturi puternice care viscolesc zapada. Valorile medii multianuale ale temperaturii aerului inregistreaza o usoara crestere de la N (10.5o C) la S (11o C). Temperatura maxima absoluta (40o C) a fost inregistrata la Snagov (20 august 1945), iar temperatura minima absoluta (-35o C), tot la Snagov (25 ianuarie 1942). Amplitudinea rezultata din cumularea valorilor extreme (75o C), precum si aceea a mediilor lunare ale temperaturii aerului (25o C) reflecta caracterul continentalismului accentuat al climatului judetului Ilfov. Cantitatea medie multianuala a precipitatiilor oscileaza in jurul valorii de 500 mm (la Branesti si Vidra). Regimul eolian se caracterizeaza prin predominarea vanturilor dinspre NE (21.6 %) si E (19.7 %) care bat cu viteze medii anuale de 2-2.5 m/s, cu maxime pe timpul iernii ce pot depasii 125 km/ora.
Reteaua hidrografica:
Zona, in trecut, era acoperita de foarte cunoscutul Codru Vlasiei, devenit Campia Vlasiei, care este strabatuta acum de raurile Ialomita, Arges, Sabar si Dambovita. De asemenea exista si o serie de rauri mai mici care isi au obarsia pe teritoriul judetului Ilfov (Pasarea, Mostistea, Ilfov, Calnau, Cociovalistea, Slotea, Cocioc, Vlasia etc.). Reteaua hidrografica are o densitate de 0.2-0.3 km/km2, multe din raurile mici avand un curs semipermanent, secand in timpul verilor secetoase. Lacurile naturale si antropice sunt concentrate, cu precadere in partea de N, de V, si de E a judetului. Cele mai importante lacuri sunt: Snagov (575 ha), Caldarusani (2,24 km2), Buftea (307 ha), Buciumeni (60 ha), Mogosoaia (92 ha), Pantelimon (313 ha), Cernica (360 ha). Suprafata ocupata de ape este de 5479 ha in 2001 fata de 6515 in anul 1996.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Exploatarea Multifunctionala a Covorului Vegetal.doc