Fermă de vaci de lapte cu întreținere liberă

Cap.1 Memoriu justificativ

1.1 Importanţa şi oportunitatea investiţiei

Importanţa creşterii bovinelor rezultă din ponderea pe care o au în asigurarea populaţiei cu lapte precum şi din contribuţia pe care o au la dezvoltarea agriculturii in ansamblu şi a unor ramuri neagricole (industria alimentară).

Bovinele asigură laptele necesar hrănirii populaţiei care este un aliment indinspensabil pentru copii, bătrâni, covalescenţi şi cei care lucrează in medii toxice. Bovinele valorifică substanţe nutritive din furaje care nu intră în sfera alimentaţiei omului transformandu-le în produse care fac apoi obiectul consumului uman.

Bovinele asigură anual 90% din producţia de lapte reprezentând principalul furnizor al acestei producţii. Din datele furnizate de catre F.A.O (1995) rezultă că oferta pentru acest produs e inferioară cererii înregistrându-se un deficit de 87 mil. tone pentru lapte şi unt şi 3 mil. tone pentru brânzeturi. Datorită acestor decalaje cca. 6,3% din populaţia globului este subnutrită, toate acestea impugn creşterea cantitativă a producţiei de lapte care se poate realiza pe doua căi:

- Creşterea numerică a efectivelor;

- Creşterea calitativă a efectivelor prin ridicarea potenţialului genetic a acestora.

1.2 Amplasarea şi descrierea fermei

Ferma de vaci de lapte S.C. Milk Prod.S.R.L este amplasată în regiunea N-E a ţarii în apropierea oraşului Adjud judeţul Vrancea, sat Adjudu- Vechi .Ferma este construită după normele sanitar-veterinare privind amplasarea, proiectarea şi sistematizarea fermelor zootehnice care prevăd, printre altele şi urmatoare:

- terenul să fie salubru, neinundabil, cu structura uniformă şi cu pante line (de preferat cu înclinare spre sud, sud-est sau sud-vest), având acces uşor, către căile de comunicaţii, către păşuni şi către culturile furajere;

- adăposturile să fie orientate în direcţia opusă celei din care bat vânturile dominante, astfel încat să fie protejate de efectul dăunator ale cestora;

- luminozitatea să fie bună şi să evite supraîncalzirea în perioada de vară;

- pentru a prevenii scurgerea dejecţiilor şi sau a apelor uzate în exteriorul adăposturilor, cât şi pentru ca apele meteorice să nu pătrundă în interior, construcţiile vor fi amplasate pe temelii înaltate la minim20-25 cm faţă de sol, având o pardoseală specifică care să reziste la uzura fizică şi chimică;

- pardoseala va avea o înclinaţie de 1,5 până 3 %, trebuie să fie netedă şi nealunecoasă;

- uşile trebuie amplasate în partea opusă vânturilor dominante, iar pragurile vor fi la nivel cu pardoseala în interior si la 5-6 cm deasupra solului în exterior;

- amplasamentul oricărei ferme zootehnice, trebuie să permită în toate cazurile, posibilitatea dezvoltării în perspectivă, cu condiţia să păstreze anumite distanţe faţă de zonele protejate (200 m faţă de case de locuit, surse de apă, staţii de prelucrare a apei), de drumurile locale (18 m), de şosele şi căi ferate (20-22 m).

- normele sanitar veterinare prevăd suprafeţele utile minime necesare fiecărui animal în cadrul fermelor nou construite. Astfel la bovine, se au în vedere următoarele suprafeţe: 0,73 mp pentru tineret; 2,10 mp pentru vacile de lapte; 2,30 mp pentru vacile aflate în maternitate.

La ora actuală, ferma deţine 2 adăposturi, o magazie pentru furaje, un fânar, sursă proprie de apă, energie electrică de la reţeaua existentă iar accesul se face din drumul judeţean Adjud – Podu Turcului.Această fermă a fost concesionată pe o perioadă nelimitată de timp iar în contract a fost stipulată şi posibilitatea de cumpărare în timp.

Amplasarea fermei urmăreşte valorificarea resurselor furajere şi a condiţiilor naturale pe care le deţine acestă zonă. În acest scop, ferma va fi populată cu vaci din rasa Brună de Maramureş.

1.3 Caracterizarea rasei

Rasa Brună de Maramureş

Origine şi mod de formare. S-a format în urma încrucişărilor de absorbţie a rasei Sură de Stepă şi Mocăniţa cu rasa Schwyz adusă în zona Sighetului din 1880, de către muncitorii forestieri din Austria şi Germania.

La început încrucişările s-au făcut la întâmplare, după care între anii 1877-1900 au fost importate taurine din Germania şi Austria. După anul 1900 s-au importat noi efective din Elveţia. Un rol important în răspândirea rasei în sudul ţării respectiv regiunea Subcarpatică, l-a avut crescătoria statului de la Runcu, înfiinţată în 1907. În zona Maramureşului rasa se extinde tot mai mult, astfel că după primul război mondial efectivul de taurine din această rasă şi metişii au ajuns să reprezinte 45%.

După 1948-1949, pentru refacerea efectivului s-au făcut importuri mari de taurine Schwyz, în special tauri, care au fost distribuiţi staţiunilor de montă din Maramureş, subcarpaţii Munteniei, Olteniei şi Moldovei.

Arie de răspândire şi efective. În afară de zona principală de formare - Maramureş - rasa este răspândită şi în zona Subcarpaţilor Moldovei, Munteniei şi Olteniei şi reprezintă 30% din efectivul total de taurine din ţară.

Pentru a ne da seama de valoarea materialului biologic existent în ţară, menţionăm că între anii 1923-1940 s-au exportat peste 10000 cap femele şi 200 masculi în Grecia, Turcia, Israel, Italia, Cehoslovacia şi chiar Austria.