Fertilizarea Solului

Capitolul 1 Chimizarea agriculturii în contextul societăţii contemporane

Problema care a preocupat şi preocupă pe numeroşi specialişti şi pe numeroase organizaţii internaţionale este: care sunt mijloacele cu care se poate ridica producţia agricolă, astfel odată cu creşterea populaţiei şi a transformărilor social-politice să se asigure hrana corespunzătoare şi totodată o îmbunătăţire calitativă a ei.

Specialiştii apreciză că, cu actualele cunoştinţe tehnice şi luarea în cultură de noi terenuri, se pot asigura necesităţile de hrană pentru 47-50 miliarde locuitori ai globului pământesc. (Davidescu D., Ţârdea C, “Agrochimie”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981)

1.1. Căi şi mijloace de sporire a producţiei agricole

Preocupările actuale din agrochimie, abordează o serie de aspecte care vizează modalităţi de reorientare a tehnologiilor agricole în sensul practicării şi promovării unei agriculturi durabile, un loc aparte revenind păstrării şi potenţării fertilităţii solului şi reducerii consumului de îngrăşăminte chimice energointensive.

Căile şi mijloacelor prin care pot fi realizabile aceste obiective se referă la:

- optimizarea solului şi nutriţiei minerale a plantelor prin aplicarea de îngrăşăminte şi amendamente;

- caracterizarea evoluţiei agrochimice a solului, sub influenţa diferitelor metode de fertilizare şi de agrotehnică;

- elaborarea şi perfecţionarea metodologiei de analiză agrochimică a solului şi plantei, inclusiv prin armonizarea acesteia cu standardele internaţionale;

- perfecţionarea tehnologiilor de fertilizare folosite în cadrul unor sisteme de producţie durabilă;

- elaborarea de algoritmi matematici de folosire integrată a mijloacelor chimice de fertilizare şi amendare, pentru dimensionarea corectă şi optimizarea complexă a soluţiilor de fertilizare şi amendare a solurilor şi stabilirea unei eficienţe agronomice şi ecologice;

- recomandări de bună practică a mijloacelor chimice, pentru prevenirea poluării mediului în special solului;

- elaborarea de modele specifice de stimulare şi optimizare.(Volf M., “Agrochimie”, Editura Reinaissance, Bucureşti, 2008)

1.2. Îngrăşămintele, mijloc esenţial de sporire a producţiei

Îngrăşămintele chimice sunt substanţe minerale (săruri) care se obţin prin prelucrarea chimică sau mecanică a mineralelor (rocilor bogate în elemente nutritive pentru plante). Prin folosirea îngrăşămintelor, fondul general al solului se îmbogăţeşte în elemente nutritive accesibile plantelor, creşte mobilitatea ionilor nutritivi în soluţia solului şi potenţialul acestora de a modifica reacţia chimică a solului. Ca urmare, starea de fertiliate a solului se îmbunătaţeşte.

S-a stabilit că îngrăşămintele chimice contribuie cu circa 40% la creşterea recoltelor pe unitatea de suprafaţă, iar producţiile obţinute sunt strâns corelate cu cantităţile de îngrăşăminte folosite. De aceea, în toate ţările, producţia şi consumul de îngrăşăminte chimice se află în continuă creştere: pe plan mondial, consumul de îngrăşăminte a fost de 135-150 milioane tone substanţă activă şi a ajuns în anul 2000 la 270-300 tone. La noi în ţară, producţia de îngrăşăminte chimice a fost în anul 1990 de 4,5-5 milioane tone substanţă activă. (Ţîrdea C., Avarvarei I., “Agrochimie”, Suport Curs, Iaşi, 1988)

Capitolul 2 Indici agrochimici ce caracterizează starea de fertilitate a solului

2.1. Reacţia solului

pH-ul solului este însuşirea acestuia de a disocia ioni de hidrogen sau hidroxil când vine în contact cu apa şi reprezintă una din însuşirile sale cele mai importante, de valoarea acestuia fiind legate de restul însuşirilor agroproductive ale solului şi majoritatea practicilor culturale.

Procesul de podzolire conduce la apariţia şi dezvoltarea acidităţii în soluri. Sărurile solubile din soluţia solului, bazele din mineralele primare sau din particulele coloidale sunt, în mare parte, îndepărtate din orizonturile de la suprafaţă odată cu apa precipitaţiilor ce cad în cantităţi mari şi se infiltreză în adâncime. În acest mod, în locul cationilor de Ca, Mg, K, Na, îndepărtaţi de la fracţiunea coloidală, trec ionii acidităţii.