Fizica Solului

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Fizica Solului.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 15 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Denis Topa

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

1. Definiţie și caracterizare
2. Proprietățile fizice ale solului
3. Considerații generale privind afânarea solului
3.1. Aspecte generale privind compactarea solurilor agricole
3.2. Necesitatea și rolul lucrărilor de afânare a solului
3.3. Indicii agrotehnici pentru afânarea adâncă a solului
4. Indicii agrotehnici pentru afânarea adâncă a solului
Bibliografie

Extras din document

Influența sistemelor de lucrare asupra principalelor proprietăți fizice ale solului

1. Definiţie și caracterizare

Solul este formațiunea naturală de la suprafața litosferei în care se desfăşoară fără întrerupere procese biologice, fiind în permanenţă sub acțiunea materiei vii: microflora, flora, fauna, microfauna. El este reprezentat printr-o succesiune de straturi (orizonturi) care s-au format și se formează în permanență prin transformarea rocilor și materialelor organice, sub acțiunea conjugată a factorilor fizici, chimici și biologici, în zona de contact a atmosferei cu litosfera.

Acesta se întinde pe verticală de la suprafața uscatului și până la roca dură sau materialul parental. Grosimea acestuia poate varia de la câțiva centimetri (în regiunile polare, pe vârfurile înalte ale munților și deşerturi) până la mai mulţi metri (pe fundul văilor, în câmpii și în regiunile ecuatoriale).

Solul are în componența sa materie vie și în el se petrec procese specifice vieții, cum ar fi:

- asimilație-dezasimilație,

- sinteză-descompunere,

- înmagazinare,

- eliberare de energie.

În sol se rețin și se acumulează elementele de nutriție sub formă de substanțe organice (mai ales sub formă de humus) care se eliberează treptat, prin mineralizarea acestora.

Având o compoziție chimică complexă și fiind un corp poros, poate fi străbătut uşor de rădăcinile plantelor, reține în el apa și aerul, și reprezintă un adevărat rezervor de elemente nutritive. Toate acestea fac ca solul să capete față de roca “sterilă” din care a provenit, o nouă proprietate și anume fertilitatea.

- Compușii minerali ai solului

- praf: sunt particule foarte fine de minerale: cuarț, feldspat, micasilice amorfă şi se găsesc în toate solurile;

- nisip: particule mici de roci și minerale în special cuarț. Se caracterizează printr-o deosebită permeabilitate pentru apă și aer și o capacitate de absorbție foarte mică. Solurile fertile conțin în medie 30-80% nisip;

- pietriş: este constituit din fragmente mai mari de roci. Scade coeziunea solului şi creşte permeabilitatea. Reprezintă rezerva de noi minerale în sol.

Fisiere in arhiva (1):

  • Fizica Solului.doc