Globalizarea în agricultură

Omenirea este confruntata cu o serie de probleme si presiuni a caror solutionare cere atentie, gandire si actiuni concret, la scara nationala si internationala.

Globalizarea este modalitatea sau sistemul de receptare si abordare pe termen lung a marilor probleme contemporane, determinate de interactiunea multiplelor procese si fenomene economice, tehnice, politice, sociale, culturale si preconizarea solutionarii lor intr-o larga perspectiva de catre comunitatea internationala. Problemele omenirii sunt aspecte fundamentale ale vietii fara solutionarea carora nu sunt posibile progresul si bunastarea tuturor popoarelor. Istoria civilizatiei umane evidentiaza faptul ca problemele omenirii inainte de a fi rezolvate trebuie sa fie descoperite, localizate in timp si spatiu, corect formulate cu ajutorul stiintei si integrate intr-o strategie realista de dezvoltare.

Dintre problemele urgente si permanente ale omenirii se pot enumera:

- sprijinirea dezvoltarii continue a stiintei si punerea cuceririlor ei in slujba imbunatatirii vietii oamenilor;

- criza alimentara si subdezvoltarea;

- degradarea mediului natural;

- cresterea rapida a populatiei;

- energia si materiile prime;

- imensele cheltuieli militare;

- asimilarea oceanului planetar si a cosmosului pentru progresul si bunastarea popoarelor;

- inflatia si crizele financiare -; monetare si economice;

- extinderea necontrolata a urbanizarii;

- tranzitia la economia de piata a fostelor tari comuniste.

Globalizarea acestor probleme pentru omenire se bazeaza pe unicitatea economiei mondiale si este legata de faptul ca apar, intr-o anumita masura, in aproape toate tarile, contin elemente tehnice, social - economice, politice si ecologice comune, se afla intr-o interactiune permanenta si tot mai puternica, determinand propagarea in lant a efectelor si necesitand eforturi conjugate pentru rezolvarea lor.

Criza alimentara si subdezvoltarea

Lipsa acuta de alimente pentru o mare parte a populatiei globului este cunoscuta drept criza alimentara. In domeniul alimentatiei publice, Romania a elaborat inca de la inceputul lui 2001 o strategie care a actionat pe linia modernizarii, prelucrarii si producerii alimentelor, insa mai trebuie facute eforturi considerabile in aceasta ramura. In ceea ce priveste calitatii alimentelor, lipsa resurselor care ar trebui alocate Agentiilor Sanitar - Veterinare continua sa fie un obstacol important.

Aceasta este o problema profunda si de lunga durata, se intalneste intr-o economie subdezvoltata, caracterizata printr-o productivitate scazuta a exploatarii agricole, rezultat al unui grad redus de inzestrare tehnica a muncii in toate sectoarele, a unei eficiente necorespunzatoare in utilizarea factorilor de productie in cadrul relatiilor economice internationale. Chiar daca productia mondiala creste, productia de alimente pe locuitor in tarile slab dezvoltate, abia daca se mentine constanta, la un nivel deja necorespunzator. Dupa rapoartele ONU pentru alimentatie si agricultura, necesarul zilnic de proteine si calorii nu este asigurat in marea majoritate a regiunilor globului.

Zonele in care se resimt lipsurile cele mai mari cuprind tarile din regiunea Anzilor, Africa si Orientul Apropiat, si tarile dens populate din Asia. In schimb in America de Nord, Europa Occidentala si Japonia, consumul mediu de proteine si calorii pe locuitor este cel mai ridicat.

Cauzele agricole cunoscute si sub numele de crize ale vechiului regim economic, crize caracteristice economiilor predominant agrare, centrate pe productie alimentara; crize de subproductie agricola ce apar sub incidenta unor factori naturali climatici si sociologici. Aceste crize agricole au efecte negative asupra intregii economii, scad veniturile agricultorilor si nivelul lor de trai, se reduce consumul alimentar dar si de produse manufacturate.

Preturile produselor sunt ascendente, cand nivelul recoltelor regreseaza. Crizele agricole de subproductie se propaga asupra mediului urban; cresc cheltuielile pentru alimente in bugetul familiilor cu venituri medii si inferioare mediei, care-si reduc consumul si cresterea de produse manufacturate, ca premisa pentru aparitia sau accentuarea supraproductiei si declansarea de crize in sectoarele neagricole.