Inființarea unei Ferme de Caprine de Rasa Carpatină cu un Efectiv Rulat Anual de 280 de Capete în Zona de Deal

1.Memoriu justificativ

1.1 IMPORTANTĂ, ORIGINE ŞI ÎNCEPUTUL CREŞTERII CAPRINELOR

Caprinele reprezintă o specie ce se bucură de un real interes în rândul crescătorilorde animale.

Acestea au fost crescute şi exploatate de către om încă din cele mai vechi timpuri. Există în acest sens izvoare istorice conform cărora capra a fost printre primele animale domesticite de către om.

Cu toate acestea, capra, datorită faptului că este considerată un animal vioi, neastâmpărat, capricios, risipitor,lacom şi striăcios nu se bucură de prea multa simpatie din partea marii majorităţi a populaţiei rurale. Însă, trebuie specificat faptul că specia caprină devine „stricătoare”- ca de altfel orice altă specie de animale – numai în situaţia în care este lăsată să sufere de foame sau nesupravegheată mult timp.

Cu toate că multe dintre însuşirile ce o caracterizează nu o plasează înaintea altor specii de interes zootehnic, capra, în multe ţări pe yi ce trece îşi câştiga un areal de răspândire tot mai vast. Astfel în tările occidentale din Europa, Africa şi Asia, unde factorii socio+economici sunt favorabili creşterii caprinelor, această ramură a zootehniei a înregistrat un real progres.

Interesul economic acordat creşterii caprinelor derivă din capacitatea lor lactogenă superioară, deoarece este cunoscut şi confirmat faptul că pe durata unei lactaţii se poate obţine, în condiţii obişnuite, producţii de lapte de cca. 7 – 20 ori mai mari decât propria lor greutate corporală. Alte particularităţi biologice şi economice care impun acordarea unei atenţii sporite acestei specii sunt repreyentate de prolificitatea ridicată, precocitatea şi gradul mare de adaptabilitate şi rezistentă la condiţii iverse şi mai aspre de climă, relief şi vegetaţie.

Datorită tuturor acestor particularităţi biologice si economice caprinele, împreună cu alte specii, pot contribui în mare măsură la asigurarea unei bune părţi din deficitul de proteină din hrana oamenilor.

1.2 SITUAŢIA ACTUALĂ CREŞTERII CAPRINELOR ÎN ŢARA NOASTRĂ

Creşterea caprinelor datează la noi cam din aceeaşi perioadă cu cea a ovinelor. Cu toate acestea, caprele nu au reuşit să se impună în atenţia crescătorilor asemenea ovinelor, motiv pentru care efectivele crescute au rămas restrânse numeric şi au ocupat areale mai reduse îndeosebi acolo unde resursele naturale şi condiţiile de teren nu permit creşterea altor specii.

Interesul faţă de caprine a fost mereu în creştere datorită fptului că acestea se peretează la o exploatare eficientă în mica gospodărie. În zonele în care creşterea animalelor se face în mod traditional, atasamentul faţă de caprinecât şi spiritul de emulaţie dintre crescători a promovat treptat, poate de multe ori în mod necontrolat, selecţia pentru anumite însuţiri productive . Asa se explică faptul că între efectivele de caprine crescute în diverse zone ale ţării există deosebiri în ceea ce priveşte potenţialul lor productiv.

De fapt, diversitatea în ceea ce priveste potenţialul productiv si aspectul conformaţiei corporale ale raselor şi populaţiilor de caprine aflate pe teritoriul naţional.

Efective valoroase se cresc actulmente în zona Sibiului, în Dobrogea şi ân partea de vest a ţării.

Cu toate acestea în ţara noastrăactualmenete se cresc doar două rase si anume Carpatina şi Alba de Banat, iar scopul principal al creşterii acestora este reprezentat de producţia de lapte şi în mai mică măsurăde cea de carne.

Mai mult decât atât, în raport de interesul si posibilităţiile existente, precum şi din punct de vedere al numărului de capre aflate în proprietetea unei gospodării, crescatorii pot fi grupaţi astfel:

- Crescătorii care deţin un număr redus; cresc 2 – 5 capre, iar produsele obţinute sunt utilzate in gospodăria proprie;

- Crescătorii care deţin un număr mai mare de caprine; aceştia reprezintă majoritatea şi cresc cca. 40 – 60 capete, produsele obţinute prin comercializare sunt o importantă sursă de venit.

În condiţiile ţării noastre scopul principal al cresterii caprinelor este reprezentat de producţia de lapte şi într-o măsură mai redusă de cea de carne, Izolat în unele gospodării ţărăneşti este valorificată şi producţia de par şi puf.

1.3 DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE PRIVITOR LA RASA CARPATINĂ

Rasa Carpatină.

Este cea mai răspândită şi cea mai veche rasă de caprine din ţara noastră. Provine din capra Prisca şi se caracterizează prin rusicitate şi rezistenţă deosebită, fiind de asemenea, primitivă şi foarte heterogenă din punct de vedere al culorii, dezvoltării corporale şi a producţiilor.

Exteriorul este caracteristic animalelor tardive: talia mijlocie, torace potrivit de dezvoltat, corp alungit, spinarea ascuţită, şale înguste, piept strâmt. Coarnele sunt prezente la majoritatea indivizilor din ambele sexe, mai dezvoltată însă la masculi.

Producţia medie de lapte este de 250 – 280 l obţinuţi într-o lactaţie de 200–240 zile. Prolificitatea rasei este relativ redusă încadrându-se între limitele 130 -140 %.

Culoarea la caprinele acestei rase este în majoritatea cazurilor albă, însă se mai întâlnesc frecvent şi indivizi de diverse culori, precum şi multe bălţături. Urmează apoi caprele de culoare gri de nuanţe diferite, apoi cele roşcate, albe şi negre.