Înființarea unei Unități Avicole cu o Capacitate Anuală de Producție de 245 000 Capete Pui Broiler

Capitoul I : Memoriu justificativ

1.1. Legislaţia în vigoare cu privire la înfiinţarea unei unităţi avicole

Tema prezentului studiu constituie o exploataţie agricolă în scopul realizării şi valorificării producţiei de ouă obţinute.

Necesitatea investiţiei: În România, conform legislaţiei în vigoare, se preconizează înfiinţarea de exploataţii agricole, menite să înlocuiască treptat gospodăriile ţărăneşti de subzistenţă, cu autoconsumul produselor agricole realizate. Analizând actualul sistem de producere a ouălor comerciale, de consum, trebuie să relevăm că producerea ouălor în gospodăriile ţărăneşti se menţine de sute de ani într-un proces de producţie nesimultan:

-Se cresc rase locale de păsări, cu potenţial genetic şi productiv foarte scăzut;

Creşterea se realizează în adăposturi (coteţe) necorespunzătoare, sau chiar în aer liber, sistem total contraindicat la păsări, care au un metabolism foarte ridicat şi nu-şi exprimă nici potenţialul productiv cu care sunt înzestrate, datorită frigului excesiv din timpul iernii şi căldurilor toride din cursul verii;

În plus, hrănirea păsărilor este deficitară, constituită exclusiv din cereale, neasigurând necesarul nutritiv energo-proteic, pentru realizarea de curbe economice de ouat. Din statisticile existente, o găină crescută în aceste condiţii extreme produce pe an circa 120 ouă, exclusiv în timpul verii, dar consumă pe zi 120 g grăunţe, sau pe an 43,8 kg, ceea ce revine la cca. 365 g furaje pe ou, faţă de 280-300 ouă pe an în sistemul intensiv de creştere, cu un consum de 140-150 g pe ou. Aşadar, o găină crescută în sistem intensiv produce de 2,3-2,5 ori mai multe ouă pe an, cu un consum de furaje pe ou de 2,4-2,6 ori mai mic.

În lume, acest sistem extensiv, neeconomic, de creştere a fost abandonat de foarte mult timp în ţările cu avicultură dezvoltată, el mai existând abia în ţările subdezvoltate. România, care are deja o avicultură de tip industrial foarte performantă, cu o tradiţie de aproape 50 de ani, trebuie să restrângă, în perioada următoare, acest tip de creştere, care, din păcate, realizează în prezent cca. 80 % din producţia autohtonă de ouă, iar cele cca. 5,5 miliarde de ouă pe care le produce anual, cu un consum neeconomic de cca. 200 grame de furaj în plus pe ou, realizează un consum suplimentar anual de cca.:

5,5 mld. oua x 200 g/ou = 1,1 mld. tone cereale

sau producţia de pe cca. 200 mi ha teren arabil

Mai avem în vedere şi influenţa negativă a producţiei ţărăneşti de ouă. Cele5,5 miliarde de ouă se realizează doar în cca. 7 luni din an (aprilie – septembrie) iar împreună cu cele 0,6 miliarde produse de sectorul industrial în aceiaşi perioadă asigură populaţiei ţării cca. 1 miliard de ouă pe lună, adică aproape 40 ouă lunar pe locuitor. În celelalte cinci luni ale anului, există pe piaţa internă aproape numai ouăle produse de sectorul industrial (cca. 0,5 miliarde), asigurând doar 10 milioane ouă pe lună, sau doar 4,5 ouă pe locuitor. Această neasigurare a pieţii determină creşterea excesivă a preţului ouălor în timpul anotimpului rece, ca şi masive importuri de ouă, care destabilizează piaţa internă, ce nu mai poate fi controlată cu cantitatea foarte mică de ouă autohtone.

1.2. Oportunitatea înfiinţării exploataţiei

Creşterea păsărilor domestice reprezintă o sursă importantă de acoperire a cerinţelor omului în proteine animale cu o înaltă valoare biologică, în special aminoacizi. Carnea de pasăre şi-a căştigat o poziţie foarte importantă între alimentele de origine animală, datorită atât calităţilor ei nutritive, cât şi costurilor de producţie reduse cu care se realizează faţă de alte alimente de origine animală. Valoarea alimentară a cărnii de pasăre se datorează prezenţei în compoziţia ei chimică a principalelor grupe de substanţe necesare vieţii: proteinele cu rol plastic şi lipidele cu rol energetic. În plus oligoelementele şi vitaminele conţinute îi conferă remarcabile proprietăţi nutriţionale şi organoliptice.

Spre deosebire de carnea de mamifere, carnea de pasăre este mai gustoasă şi în plus are sarcolema fibrelor musculare mai subţire, bobul mai fin şi o cantitate mai redusă de ţesuturi conjuctive; de asemenea carnea de pasăre este superioară cărnurilor provenite de la alte specii de animale domestice şi prin compoziţia ei chimică, conţinând mai multe proteine şi în unele cazuri (la palmipedele îngrăşate) chiar mai multe grăsimi de cea mai bună calitate. La grăsimile din carnea de pasăre se remarcă o participare mai mare a acidului oleic, ceea ce face ca punctul lor de topire să fie mai coborât (+33...+40ºC la găină, faţă de +41...+49ºC la taurine şi +44...+51ºC la ovine).

De asemenea şi randamentul la sacrificare este superior celui înregistrat la mamifere, de peste 80%, comparativ cu 55-70% la taurine sau cu 45-56,5% la ovine.

În ţara noastră, cât şi în celelalte ţări cu o avicultură avansată, cea mai însemnată cantitate de carne de pasăre se obţine pe seama creşterii hibrizilor comerciali de găină, curcă, raţă şi gâscă, specializaţi în această direcţie, dar în producerea de carne de pasăre prezintă interes şi alte specii de păsării domestice, aşa cum sunt: bibilicile, fazanii, prepeliţele, porumbeii şi mai recent, struţii. În timp ce, carnea de bibilică, fazan, prepeliţă sau porumbel face parte din categoria ,,delicatese", carnea provenită de la găină şi curcă este considerată a fi un produs dietetic, întrucât are o foarte mare digestibilitate a componentelor, un conţinut optim de grăsimi, o cantitate mică de ţesuturi conjuctive şi o pondere ridicată a ţesutului muscular de cea mai bună calitate.

Tocmai de aceea, producţia de carne de pasăre cunoaşte o creştere semnificativă, niveluri spectaculoase atingând în ţări ca: SUA, China, Brazilia, Canada, Marea Britanie, Mexic, Olanda, Turcia.

În afară de producţia de carne, prin creşterea păsărilor se mai obţin şi alte producţii, cum ar fi: ouă, ficat gras, pene,(puful şi fulgii palmipedelor), cojile de ouă şi dejecţiile. Ouăle constituie pentru alimentaţia omului o sursă importantă de energie şi substanţe nutritive, în special proteine cu înaltă valoare biliogică. Au o digestibilitate foarte mare a componentelor, care ajunge la 100% pentru gălbenuş şi 97% pentru albuş, determinând ca ouăle să fie alimente cu valoare completă şi etalon pentru aprecierea valorii nutritive a celorlalte produse alimentare de origine animală.