Întocmirea situației sintetice agrochimice

I. CARTAREA AGROCHIMICA

Una din funcţiile solului este aceea de a produce fitomasă, care se utilizează ca materie de bază pentru producerea de alimente, îmbrăcăminte, combustibili ş.a. Această funcţie se pune în valoare prin însuşirea solului de a fi rezervor şi furnizor continuu de apă şi nutrienţi, care-i conferă proprietatea generală de fertilitate.

Pentru creşterea plantelor, solul oferă numeroase elemente chimice necesare dezvoltării vegetaţiei şi formării recoltelor. Dintre acestea 14 sunt considerate elemente nutritive sau nutrienţi. În funcţie de cantitatea necesară plantelor şi de funcţiile lor fiziologice şi biochimice, nutrienţii se împart în macronutrienţi şi micronutrienţi. La rândul lor, macronutrienţii se împart în macronutrienţi de ordin primar (N, P şi K) şi macronutrienţi de ordin secundar (S, Ca şi Mg).

În grupa micronutrienţilor se cuprind: Fe (element chimic care le nivelul solului este considerat macroconstituent), Mn, Co, Cu, Zn, B, Mo, Cl.

Însă pentru a stabili corect necesarul de macro sau microelemente al solurilor, trebuie evaluat (determinat) conţinutul de nutrienţi din sol. Această operaţiune se face în cadrul activităţii de cartare agrochimică.

Una dintre cele mai importante probleme ale practicii agricole este determinarea dozelor optime de ingrasaminte , a raporturilor dintre elementele nutritive in functie de conditiile eco-pedologice , de cerintele plantelor cultivate

Cartarea agrochimica a terenurilor agricole consta in delimitarea suprafetelor de soluri cu fertilitate asemanatoare, reflectata prin rezervele in forme accesibile de elemente nutritive (fosfor,potasiu) ,prin reactia solului , ca si prin alte caracteristici ale fertilitatii solului in vederea aplicarii diferentiate a ingrasamintelor si a altor masuri de ameliorare chimica a solurilor, pentru realizarea eficienta , economica a productiilor planificate la culturile stabilite prin planul de productie agricola vegetala

Operatiunile de cartare agrochimica trebuie sa se repete integral pe acelasi teren, la 4-5 ani in cazul culturilor de cimp, la 2 ani in legumicultura, anual in solarii.

Studiul agrochimic comporta mai multe faze de lucru si anume:

A) Faza pregatitoare

B) Faza de teren

C) Faza de laborator

D) Faza de birou

E) Faza finala

A) FAZA PREGATITOARE

Aceasta faza cuprinde urmatoarele actiuni principale:

A1 – Legatura cu directiile generale pentru agricultura si industrie alimentara si cu unitatile beneficiare.

A2 - Pregatirea bazei topografice si pedologice de teren.

A3 - Pregatirea materialelor de teren pentru recoltarea probelor de sol agrochimice.

A1 Legatura cu DGAIA judetene si cu unitatile beneficiare

In scopul satisfacerii cu prioritate a cerintelor agrochimice ale agriculturii judetene , conducerea Directiei generale pentru agricultura si industrie alimentara si impreuna cu delegatii acesteia, stabileste planul de perspective si anual, precum si esalonarea, pe urgente a unitatilor agricole de productie benefiaciare.

A2 Pregatirea bazei topografice de lucru

Baza topografica utilizata la cartarea agrochimica este in functie de complexitatea conditiilor de sol si intensitatea culturilor. Baza topografica trebuie sa contina toate elementele planimetrice si nivelitice necesare identificarii si localizarii parcelelor de recoltare a probelor de sol agrochimice si respectiv a parcelelor de fertilizare.In acest scop , pregatirea bazei topografice consta din urmatoarele actiuni:

- obtinerea unei copii pe ozalid a bazei topografice propriu-zise la scara cea mai corespunzatoare de existenta pentru fiecare unitate beneficiara;

- executarea unei copii pe calc ozalid cand unitatea furnizoare de baza topografica poate pune la dispozitie originalul;

- efectuarea eventualelor reambalari si inscrierea altor elemente cartografice auxiliare sau explicative.