Irigarea Culturilor

CAPITOLUL I

DETERMINAREA STARII DE UMIDITATE A SOLULUI PRIN DIFERITE METODE

1.1.Principii generale

Irigarea rationala a culturilor trebuie sa aiba la baza cunoasterea amanuntita a regimului de apa din sol, spre a-l putea regla astfel încât sa corespunda în mod optim cerintelor plantelor cultivate, sa se evite procesele de saraturare si sa se asigure folosirea cu economie maxima a apei de irigare.

Prin regimul de apa al solului se întelege:

1. Variatia continutului de apa din sol în timp si pe straturi de adâncime;

2. Miscarea apei în sol;

3. Schimbul de apa între sol în timp si pe straturi în adâncime poarta denumirea de regim de umiditate al solului.

Cunoasterea regimului de umiditate a unui sol este posibila prin determinarea cantitativa a continutului de apa din sol la adâncimea, intervalul de timp între determinari si durata observatiilor dictate de scopul cercetarii.

Metodele de determinare a continutului de apa din sol sunt numeroase. Cercetatorii s-au straduit sa gaseasca metoda cea mai buna, adica aceea care sa asigure precizia, rapiditatea, simplitatea, înregistrarea fara întrerupere si în mod cât mai economic a observatiilor, fara a provoca schimbari în punctele de observatie prin recoltarea probelor sau prin instalarea partii active a aparatelor. Eforturile care s-au depus si se depun înca în aceasta directie sunt motivate de faptul ca determinarea umiditatii actuale (a continutului de apa) a solului este în prezent cea mai raspândita analiza a solului, dat fiind faptul ca valorile umiditatii actuale constituie materialul care sta la baza studiului regimului de apa din sol.

Actualmente, cea mai raspândita metoda de determinare a continutului de apa din sol, este metoda uscarii probelor la etuva, la temperatura de 1050C. Aceasta metoda este unanim considerata ca etalon de precizie pentru toate celelalte metode.

Alegerea celei mai potrivite metode de determinare a continutului de apa din sol se face dupa criterii ce decurg din conditiile în care se executa analize, conditii care sunt impuse de scopul cercetarii, de gradul de precizie necesar, de urgenta obtinerii rezultatelor, de locul unde se executa analiza (laborator sau câmp), de utilajul existent, de gradul de calificare al cadrelor.

În conditii de irigare, alegerea metodei se face în primul rând dupa durata determinarii, chiar daca precizia metodei alese este ceva mai mica. Rapiditatea obtinerii rezultatelor este impusa de marea variabilitate în timp a continutului de apa din sol. Daca determinarea umiditatii dureaza mult, rezultatele nu mai corespund situatiei reale din câmp si prin urmare nu pot fi utilizate. Neputând dispune în timp util de rezultatele determinarilor, se poate pierde momentul optim de udare, ceea ce duce la stagnari în ritmul de crestere si dezvoltare al plantelor urmate de scaderi partiale sau de pierderea totala a productiei.

În continuare sunt prezentate trei metode de determinare a starii de umiditate a solului:

- metoda uscarii probelor în etuva;

- metoda Kabaev;

- metoda tensiometrica.

1.2. Metoda uscarii probelor de sol în etuva

Utilaje necesare

- sonde pentru recoltarea probelor de sol (sonde – tub, sonde – burghiu, etc.);

- fiole de aluminiu (numerotate si tarate);

- balante de precizie;

- etuva electrica.

Modul de lucru

Dupa recoltarea probelor de sol de la adâncimea de lucru se aseaza în fiole solul si se cântareste cel târziu la 24 de ore de la recoltarea probelor, repetând fiecare cântarire pentru verificare.

Fiolele goale se cântaresc o singura data, înregistrând valorile într-un caiet special de unde se extrag ori de câte ori este nevoie. Doar se verifica greutatea fiolei totale.

Fiolele noi trebuie numerotate prin stantarea numarului de pe capac si pe peretele lateral al fiolei. Dupa cântarirea probelor de sol umed se introduc fiolele în etuva rece, cu capacul sub fiola, în ordinea numerotarii.