Legea Generala a Sigurantei Alimentului

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Legea Generala a Sigurantei Alimentului.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 16 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Agronomie

Extras din document

Conform definitiei Parlamentului European şi Consiliului (CE) nr. 178/2002, „alimentul”(sau „produsul alimentar”) reprezintă orice produs sau substanţă, indiferent dacă este prelucrată, parţial prelucrată sau neprelucrată, destinată sau prevăzută în mod rezonabil a fi ingerată de oameni. „Alimentele” includ băuturile, guma de mestecat şi orice substanţă, inclusiv apa, încorporată în mod intenţionat în alimente în timpul producerii, preparării sau tratării lor. „Alimentele” nu includ: hrana animalelor; animalele vii, în afara cazurilor în care ele sunt pregătite pentru introducerea pe piaţă pentru consumul uman; plantele, înainte de a fi recoltate; produsele medicinale, în sensul specificat în Directivele Consiliului 65/65/CEE şi 92/73/CEE ; cosmeticele, în sensul Directivei Consiliului 76/768/CEE ; tutunul şi produsele din tutun, în sensul Directivei Consiliului 89/622/CEE ; narcoticele sau substanţele psihotrope, în sensul Convenţiei Unice a Naţiunilor Unite privind Narcoticele, 1961 şi al Convenţiei Naţiunilor Unite privind Substanţele Psihotrope, 1971; reziduurile şi substanţele contaminante.

Legislaţia europeană în domeniul alimentar acoperă orice etapă de producţie, prelucrare şi distribuţie a alimentelor şi a hranei pentru animale produsă sau folosită pentru hrana animalelor producătoare de alimente.

Conform legislaţiei europene, alimentele nu sunt comercializate dacă nu prezintă siguranţă. Se consideră că alimentele nu prezintă siguranţă dacă acestea:

• sunt dăunătoare sănătăţii;

• nu sunt adecvate consumului uman.

Atunci când se determină dacă un aliment prezintă sau nu siguranţă, trebuie să se aibă în vedere:

• condiţiile normale de folosire a alimentului de către consumator şi fiecare etapă de producţie, prelucrare şi distribuţie;

• informaţiile furnizate consumatorului, inclusiv informaţiile de pe etichetă sau la alte informaţii general disponibile pentru consumator în privinţa evitării unor anumite efecte negative asupra sănătăţii ale unui anumit aliment sau ale unei anumite categorii de alimente.

Atunci când se determină dacă un aliment dăunează sănătăţii, trebuie să se aibă în vedere:

• nu numai efectele probabile imediate şi /sau pe termen scurt sau lung ale acelui aliment asupra sănătăţii unei persoane care îl consumă, dar şi asupra generaţiilor următoare;

• efectele toxice cumulative probabile;

• sensibilitatea deosebită, din punctul de vedere al sănătăţii, a unei categorii specifice de consumatori, atunci când alimentul este destinat acelei categorii de consumatori.

În cazurile în care un aliment care nu prezintă siguranţă face parte dintr-un transport,dintr-un lot sau dintr-o partidă de mărfuri alimentare din aceeaşi clasă sau având aceeaşi descriere, se presupune că toate alimentele din respectivul transport, lot sau partidă nu prezintă nici ele siguranţă, în afara cazurilor în care, în urma unei evaluări detaliate, nu există nici o dovadă că restul transportului, lotului sau partidei nu prezintă siguranţă.

Hrana pentru animale

• În ceea ce priveşte hrana pentru animale, acquis-ul comunitar prevede că aceasta prezintă riscuri pentru utilizarea căreia îi este destinată, dacă:

are un efect negativ asupra sănătăţii oamenilor sau animalelor;

• determină un risc pentru consumul uman al alimentelor derivate din animale producătoare de alimente.

Retragerea de pe piaţă şi controlul Regulamentul 178/2002 arată că, dacă un agent cu activitate în domeniul alimentar consideră sau are motive să creadă că un aliment pe care l-a importat, produs, prelucrat, fabricat sau distribuit nu satisface cerinţele de siguranţă alimentară, el iniţiază imediat proceduri pentru retragerea alimentului respectiv de pe piaţă, dacă alimentul a ieşit de sub controlul imediat al respectivului agent iniţial, şi informează despre aceasta autorităţile competente. În cazul în care produsul ar putea să fi ajuns la consumator, operatorul informează în mod eficient şi precis consumatorii în legătură cu motivul retragerii acestuia şi, dacă este necesar, retrage de la consumatori produsele care le-au fost deja furnizate, atunci când alte măsuri nu sunt suficiente pentru realizarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii. Aceleaşi prevederi se aplică şi în ceea ce priveşte hrana pentru animale, caz în care aceasta este distrusă.

Agenţii cu activitate în domeniul alimentelor şi hranei pentru animale iau măsuri, în toate etapele producerii, prelucrării şi distribuţiei din unitatea aflată sub controlul lor, astfel încât alimentele sau hrana pentru animale să satisfacă cerinţele legislaţiei referitoare la alimente care sunt relevante pentru activităţile lor şi verifică îndeplinirea acestor cerinţe. De asemenea, aceştia trebuie să fie capabili să indice exact traseul produsului respectiv (persoana sau unităţile care le-au furnizat produsul respectiv) şi să pună aceste informaţii la dispoziţia autorităţii competente, la cererea acesteia.

Instituţii de aplicare a legii în Uniunea Europeană şi în România

Statul membru aplică legislaţia referitoare la alimente, monitorizează şi verifică îndeplinirea cerinţelor relevante ale legislaţiei referitoare la alimente de către agenţii cu activitate în domeniul alimentelor şi hranei pentru animale în toate etapele producerii, prelucrării şi distribuţiei, prevede acquis-ul comunitar.

În România, instituţiile responsabile pentru aplicarea legii sunt Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, Ministerului Sănătăţii şi Familiei, Autoritatea Naţională de Protecţie a Consumatorului şi instituţiile lor descentralizate.

Provocari in domeniul sigurantei alimentelor

Riscul ca alimentele sa fie contaminate cu substante chimice sau microorganisme exista pe tot parcursul lantului alimentar. In general, siguranta alimentelor este amenintata de factori care se impart in doua categorii:

• contaminare biologica - bacterii, fungii, virusi sau paraziti. La un astfel de tip de contaminare, alimentele prezinta in cele mai multe cazuri semne usor de identificat

• contaminanti chimici - care includ substante chimice provenite din mediu, reziduuri de medicamente de uz veterinar, metale grele sau alte reziduuri care ajung in alimente neintentionat sau accidental, in timpul proceselor pe care le implica agricultura sau cresterea animalelor si a pasarilor, prelucrarea alimentelor, transportul sau ambalarea

Daca un agent contaminant genera un risc sau nu, depinde de multi factori, inclusic absorbtia si toxicitatea substantei, cantitatea in care contaminantul se gaseste in mancare, cantitatea de mancare contaminata consumata si durata expunerii. In afara de acestea, indivizii difera in ceea ce priveste sensibilitatea lor la contaminanti; de asemenea, alti factori ai dietei pot avea impact asupra consecintelor toxice ale contaminantilor.

Un alt factor care complic lucrurile privitoare la contaminantii chimici este acela ca multe dintre studiile referitoare la toxicitatea contaminantilor reprezinta extrapolari ale studiilor facute pe animale. Nu se stie intotdeauna cu siguranta daca substantele au aceleasi efecte si asupra oamenilor.

Fisiere in arhiva (1):

  • Legea Generala a Sigurantei Alimentului.doc

Alte informatii

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iași Facultatea de Agricultură Expertiză pe filiera produselor alimentare