Cuprins
- Introducere 3
- Cap I Fructele materie prima 4
- 1.1 Generalități 4
- 1.2 Soiuri pentru industrializare 6
- 1.2.1 Soiul ales pentru industrializare 7
- 1.3 Caracteristicile materiei prime 7
- Cap II Materiale auxiliare 9
- 2.1 Apa 9
- 2.2 Zahărul 10
- 2.3 Materiale de ambalare si ambalaje 12
- Cap III Caracteristicile produsului finit 14
- 3.1 Compoziția chimică 14
- 3.2 Schema tehnologica de fabricare a siropului 15
- Cap IV Descrierea liniei tehnologice 16
- 4.1 Etapele fluxului tehnologic 16
- Cap V Calculul funcțional al pompei 21
- Bibliografie
Extras din proiect
Introducere
Siropurile sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri ca ingrediente dulci, aromate, plăcute la gust, care diluate in apa, potolesc setea. Pe vremuri, se făceau cu miere de albine, astăzi este folosit zaharul.
Denumirea de sirop provine din limba araba, de la cuvintele scriab si schiara (poțiune).
Siropurile sunt preparate lichide cu un conținut crescut in zahar (2/3 din greutatea lor), de consistenta vâscoasă
Este de preferat ca siropurile să fie obținute din fructe si plante proaspete. Din acestea se prepară întâi un suc, care se filtrează apoi se amestecă cu zahar la rece sau prin fierbere.
Evident, dacă folosim miere naturală în loc de zahăr, va rezulta un sirop mult mai sănătos.
Siropul trebuie să fie foarte limpede. Dacă e prea gros, zaharisește, iar dacă e prea subțire, fermentează.
Siropurile naturale se consumă diluate cu apă sau ca atare, fiind preferate mai ales de copii.
CAPITOLUL I –Fructele Materie Primă
1.1 GENERALITATI
Cireșul este o specie pomicolă cu deosebita importanță economica dată de însușirile nutritive, tehnologice si comerciale ale fructelor, care găsește în România condiții optime de manifestare a potențialului sau agrobiologic.
Cireșele sunt primele fructe proaspete ale anului, iar prin conținutul ridicat de vitamine, săruri minerale, zaharuri aspect atrăgător, fac obiectul uneia dintre cele mai eficiente activități comerciale.
Fructele sunt destinate atât consumului în stare proaspătă, cat si prelucrării industriale sub formă de sucuri, siropuri, compoturi, gemuri, dulcețuri, băuturi alcoolice, produse de cofetărie, patiserie, etc.
Se apreciază ca cireșele erau folosite în alimentația omului cu cca 4000-6000 de ani î.Hr, iar cireșul era cultivat cu aproximativ 2500 de ani în urmă.
În prezent ,cireșul se cultiva între paralelele de 40-60 lat N, dar izolat se întâlnește pe toate continentele. Dintre acestea, Europa produce cca 65% din producția mondială, urmată de Asia, America de Nord, Oceania, Africa si America Centrală.
În Europa, marile țari producătoare de cireșe sunt: Germania , Italia ,Franța, Romania, Spania, Grecia.
În Romania, se cultiva cca 7150 ha, cea mai mare parte in sectorul particular, de pe care se obține o producție de 63000 t.
Principalele județe producătoare sunt: Iași, Galați, Vrancea, Vaslui, Botoșani, Bacău, Neamț, Arad.
Particularități ale maturării, recoltării, păstrării si valorificării fructelor:
Bibliografie
1. Țenu I., 1999 – “Tehnologii, masini si instalatii pentru industrializarea produselor vegetale, Partea a II-a Curatarea, spalarea si conditionarea”, Editura Junimea Iasi
2. Beceanu D., 2010 – “Tehnologia produselor horticole”, Editura Pim Iasi
3. Banu C.,2009 – “Tratat de industrie alimentara. Tehnologii alimentare”, Editura Asab, Bucuresti
4. Gradinariu G., 2004 – “Pomicultura generala si speciala”, Editura TipoMoldova Iasi
Preview document
Conținut arhivă zip
- Linia Tehnologica de Obtinere a Siropului de Cirese cu o Productivitate de 5 Tone pe Ora.docx