Marul

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Marul.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 48 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

Caracterizarea morfologică şi tehnologică a mărului
Denumirea ştiinţifică
Areale de cultură
1.1 Caracterizare botanică.
1.2 Compoziţia chimică a mărului şi valoarea sa nutritivă, energetică şi medicinală.
1.3 Caracterizare tehnologică a mărului.
1.4 Soiuri cultivate.
1.5 Destinaţia producţiei şi modalităţi de valorificare a merelor.
1.6 Bolile si dăunatorii specifici merelor post recoltare.
2. Tehnologii de valorificare a merelor.
2.1 Modul de recoltare al merelor.
2.2 Presortarea, sortarea şi calibrarea.
2.3 Depozitarea şi păstrarea merelor
2.4 Ambalarea merelor.
3. Standardele de comercializare a merelor
3.1 Cerinţe minime de calitate.
3.2 Cerinţe de maturitate.
3.3 Categorii de calitate.
3.4 Calibrarea.
3.5 Toleranţele.
3.6 Prezentarea produsului.
3.7 Marcajele produselor.
4. Particularităţi ale desfacerii produselor in reţeaua comercială din Municipiul Iasi.
4.1 Categorii de spaţii comerciale specializate în desfacerea de fructe şi legume.
4.2 Perioada de valorificare a produsului.
4.3 Modalitatea de prezentare a produsului.
4.4 Condiţii de păstrare.
4.5 Categoriile de calitate.
4.6 Corespondenţa calitate- produs
4.7 Standardele de comercializare specifice produsului.

Extras din document

Capitolul 1

Caracterizarea tehnologică, standarde de comercializare şi condiţii de valorificare la mere.

1.Caracterizarea morfoogică şi tehnologică a merelor.

Importanţa culturii mărului se datorează valorii alimentare şi gustative, terapeutice şi profilactice a fructelor, insuşirilor lor tehnologice specifice, particularităţilor agrobiologice ale pomilor si valorilor economice mari.

Merele constituie unul dintre componentele de baza în alimentaţia moderna a omului. Ele reprezintă aproape singurul aliment gata pregătit în natură, care poate fi consumat fără alte adaosuri, fie în stare proaspătă, fie consumate ca sucuri, compot, dulceaţă, cidru, marmeladă etc. Datorită însuşirilor tehnologice, merele constituie o materie primă cu pondere mare în industria alimentară (A.Gherghi).

Mărul (Malus communis) este specia cu posibilităţi mari de aclimatizare la condiţiile de mediu diferite şi se cultivă pe toate continentele globului, desigur, cu excepţia zonelor foarte reci. Limita nordică a arealului de răspandire a speciei în Europa este Norvegia, iar în America de Nord - Canada. Limita sudică a arealului trece prin America de Sud (Chile, Argentina), Africa (Republica Africa de Sud), Oceania prin Australia, Noua Zeelanda şi se extinde aproximativ până la paralela 40.

Ca altitudine, mărul se poate cultiva de la altitudinea 0o, - nivelul mării şi până la 2000-3000 m în ţări din zona tropicală cum ar fi Zimbabwe, Guatemala, Bolivia, Ecuador

Merii sunt exploataţi în livezi amenajate, în acest scop, modul de exploatare al arborelui fiind în funcţie de preferinţele pomicultorului, exploatarea realizându-se pe spalieri, pentru a uşura recoltarea fructelor sau prin dezvoltarea liberă a arborelui atunci când se doresc producţii mai mari şi când perioada de recoltare permite acest tip de exploatare.

Cele mai mari ţări, producatoare de mere sunt: China, cu peste 9 milioane tone, S.U.A., cu 4,7 milioane tone, Franta, cu 2,3 milioane tone, Italia cu 2,1 milioane tone si Turcia cu 2 milioane tone. În lume, România ocupă locul 13-14 cu 0,5 milioane tone, iar în Europa, ţara noastră ocupa locul al VI-lea.

În Romania mărul este cultivat pe circa 75.000 ha (2000), de pe care se obţine o producţie de circa 500000 tone. Principalele judeţe sunt: Argeş, Suceava, Mureş, Maramureş, Dâmboviţa, Iaşi, Cluj, Bihor, Bistriţa, Năsăud, Bacău, Sălaj, Vâlcea.

1.1 Caracterizare botanică.

Mărul este un arbore cultivat, cu tulpina înaltă până la 10 metri, cu coroana largă, puternică şi ramificată. Frunzele sunt eliptice, obtuze la vârf, dinţate pe margini şi cu faţa inferioară moale-păroasă. Florile sunt albe-roz, grupate în cime de forma unor umbrele.

Perioada de inflorire a mărului este în lunile aprilie-mai.

Fructele sunt poame globuloase de mărimi variate, cu o mică adâncitură la ambele capete, colorate diferit după soi. Mărul are o longevitate de 150 ani, dar multe soiuri, în funcţie de portaltoi, trăiesc 20-45 ani. În terapeutică se pot folosi fructul, frunzele şi florile.

Figura 1.1 Mărul Figura 1.2 Mărul

1.2 Compoziţia chimică a mărului şi valoarea sa nutritivă, energetică şi medicinală.

Compoziţia chimică a merelor este influenţat de o serie de factori precum soiul, gradul de maturare al fructelor, condiţiile de după recoltare etc.

În general compoziţia chimică a merelor este următoarea (cu mici variaţii în fucncţie de factorii menţionaţi anterior)

-apă 83-93%,

-zaharoză 7,4-16,2

-celuloză, pentosan, lignină, acizi graşi 0,16-1,24 mg/100g , pectine, materii grase, protide,

-săruri de potasiu, sodiu, siliciu, calciu, clor, fier, brom, aluminiu, arsen, sulf, magneziu, cobalt, tanin, ester amilic, formic, acetic, caproic, aldehidă acetică.

-vitaminele: B1, B2, C (5-18mg/100g) şi PP (mai ales în coajă).

Valoare energetică a merelor este dată de catitatea de glucide prezente în pulpa acestora, aşadar merele cu o cantitate mai mare de zaharoză în pulpă vor avea o valoare energetică mai mare, totuşi valoarea energetică a merelor este cuprinsă între 80-124 Kcal100g produs.

Acţiune farmaceutică a merelor este foarte variată însă ele mai cunoscute efecte sunt: tonic, diuretic, uricolitic, depurativ, antiseptic intestinal, protector gastric, hipercoleserolemiant, laxativ.

Merele se pot folosi în afecţiuni precum: bronhice, afecţiuni dermatologice, amigdalită, anemie, artritism, astenie fizică şi intelectuală, atacuri cerebrale, ateroscleroză, boli hepatice, bronşite, cancer, cefalee, chisturi seboreice, colecist mărit, comedoane, convalescenţă, constipaţie, demineralizare, diabet infantil, dispepsie, dizenterie, eczeme, edeme cardiace, erupţii cutanate, enterocolite, gastrite, gingivite, graviditate, gripe, gută, herpes, hipertensiune arterială, infecţii respiratorii, infecţii urinare, insomnii, litiază urică, mâncărimi de piele, nervozitate, obezitate, oligurie, otalgii, pecingine, plăgi atone, pletoră, rectocolită, reumatism, sarcină, scabie, secreţii salivare insuficiente, sedentarism, stări febrile, tulburări de vedere, tuse, ulcer gastric, vomismente, zona zoster.

Fisiere in arhiva (1):

  • Marul.docx

Alte informatii

UNIVERSITATEA DE ȘTIINŢE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI FACULTATEA: ZOOTEHNIE SPECIALIZAREA: C.E.P.A