Menta - mentha piperita

Capitolul I

INTRODUCERE

Mentha piperita este o specie hibrida care s-a fonnat prin diverse încrucisari ale mai multor specii de Mentha, în consecinta este foarte variabila. În flora noastra spontana pe lânga ape, pe locuri umede, cresc foarte multe specii ale genului Mentha.

Mentha piperita nu se gaseste în flora spontana, dar este cultivata pe toate continentele. Asupra originii acestei specii exista mai multe presupuneri: unii autori sustin ca provine din Orientul Îndepartat, altii considera ca a fost creata în Anglia.

Cultura mentei în scop industrial se practica la noi de 50 de ani. În prezent însa aceasta cultura trebuie mai mult dezvoltata, existând posibilitati de extindere a suprafetelor cultivate, de mecanizare integrala a culturii. În tara noastra menta se poate cultiva în toate zonele agricole, dar productii mari si mai ales de calitate buna se obtin în zona de padure cu clima mai rece din Transilvania si din Câmpia de vest a tarii precum si la limita dintre silvostepa si zona de padure.

La noi se cultiva o populatie locala care provine din menta de Mitcham, cu tulpina si nervurile frunzelor roscate violacee si frunzele de un verde închis. Populatia aceasta se cultiva de 50 de ani în tara si fiind adaptata la conditiile locale rivalizeaza cu multe soiuri, dând productii bune atât în masa verde, cât si în ulei volatil de calitate superioara. Marele neajuns al acestei populatii consta în slaba ei rezistenta la rugina, care adesea provoaca scaderi importante de productie.

Menta este o planta ierboasa, perena, de origine mediteraniana, cultivata în majoritatea tarilor europene, America si Asia. Se cultiva numeroase varietati si hibrizi, creati cu scopul imbunatatirii calitative si a randamentului în ulei volatil. Principalele tari cultivatoare sunt: S.U.A, Japonia, China., Italia. Productia mondiala de ulei volatil este de 4000 -

5000 tone anual.

Menta este cunoscuta din antichitate fiind amintita în scrierile grecesti (mintha sau minthae) de Dioscorides etc. si în cele latinesti (mentha, menta) de Columella, Plinius si altii (M.Gusuleac,1961).În scrierile antice au fost mentionate însusirile sale terapeutice. In "Papyrus Ebers" se arata ca menta a fost folosita în Egipt cu 1550 ani i.e.n.(E.Paun, 1975).

Menta(Izma buna, Minta) cultivata este un hibrid steril între doua specii de menta, care a aparut probabil spontan, fiind evidentiat în Marea Britanie (la Mitcham), in 1675, de catre un cultivator englez (V.Velican, 1965).

Din acest considerent i se mai spune si menta englezeasca. Se pare ca acest hibrid s-a format si în bazinul mediteranean (V.Cucu si colab., 1982), însa culturile de menta raspândite azi pe glob se considera ca provin prin înmultire vegetativa din hibridul aparut în Marea Britanie. Menta este una din cele mai raspândite plante medicinale si aromatice, cultivându-se pe tot globul. Menta(izma)creata se cultiva pe suprafete mai mici.

La noi în tara, menta a fost între primele plante aromatice si medicinale luate în cultura. Prima cultura experimentala de menta a fost facuta de B. Pater în 1908 la Cluj. În scopuri industriale, se cultiva din 1926. Cultura ei s-a început pe suprafete mai mari în Tara Bârsei, în jurul Brasovului, iar la Bod a luat fiinta o distilerie.

Etimologie

Numele mentei sunt destul de uniforme în cele mai multe limbi europene: Minze în germana, mynte în daneza si norvegiana, munt în olandeza, menda in basca, munt in estoniana, minttu in finlandeza, mata in ceha, mieta in polona, myata în rusa, meta în lituaniana, metra în letona, menthe în franceza si menta în italiana. Toate aceste nume deriva din latinescul mentha.

Numele latin a fost împrumutat la rândul sau din grecescul minthe, de origine necunoscuta.

Elementul piperat din menta piperata, gasit în multe limbi, si în epitetul botanic piperita, se refera la gustul piperat si iute al acestui tip de menta.

În Noul Testament, menta este numita hedyosmon. Acest compus înseamna cu miros dulce. În limbile moderne, numele derivate din acesta au întelesul de menta verde, menta spontana, nu menta piperata; de exemplu disomos în greaca si giozum sau dzhodzhen în bulgara.