Metode de folosire a pajiștilor

Metode de pasunat

Exista doua categorii de pasunat si anume: pasunatul continuu si pasunatul prin rotatie.

Pasunatul continuu (liber) reprezinta metoda prin care animalele pasc si circula in mod liber pe toata supr afata pasunii, intregul sezon de pasunat neantrerupt de primavara pana toamna. Pasunatul liber-extensiv considerat varianta traditionala a acestei metode pasunat se caracterizeaza prin lipsa unor lucrari minime de ingrijire sau a unei corelari intre capacitatea de productie a pasunii si incarcarea acesteia cu animale.

Pasunatul liber extensiv se foloseste pa pajistile din muntiii inalti in etajul superior al molidului, in subalpin si alpin, unde nu se pot aplica alte metode.

Totusi, in aceste situatii este recomandat ca animalele sa fie cat de cat dirijate in deplasarea lor pe pasune, permitandu-le inaintarea numai pe masura consumarii suficiente a plantelor de pe o suprafata delimitata de ingrijitori.

Pasunatul prin rotatie reprezinta metoda prin acre se limiteaza timpul de stationare a animalelor intr-un loc, care permite ca pasunatul sa se execute ciclic. Suprafata pasunii se imparte cu ajutorul gardurilor fixe sau mobile in mai multe portiuni care se pasuneaza succesiv. Astfel, plantele au la dispozitie timpul necesar pentru refacere pana cand sunt din nou pasunate.

Avantaje:

- se elimina aproape in totalitaet pasunatul selectiv, deoarece animalele consuma atat plantele valoroase si, de nevoie, si pe cele mai putin valoroase;

- creste productia si gradul de consumabilitate a pasunii, deoarece plantele otavesc mai bine in perioada dintre cicluri si, implicit poate creste si incarcarea cu animale;

- productia este mai uniform repartizata pe perioada de vegetatie, fapt ce permite obtinerea unor randamente sporite in produse animaliere la hectar;

- se previne imbolnavirea animalelor de parazitoze, deoarece in perioada de refacere a plantelor are loc “sterilizarea” pasunii sub actiunea razelor solare;

- se previne declansarea fenomenelor de eroziune pe terenurile in panta si inrautatirea conditiilor de viata, in special tasarea solului si desfrunzirea permanenta a plantelor valoroase mai sensibile;

- se executa cu usurinta lucrarile de intretinere (fertilizare faziala, cosirea resturilor neconsumate, imprastierea dejectiilor solide, irigare etc) in perioada de regenerare a plantelor dupa pasunat;

- se economiseste forta de munca manuala (ingrijitori) care pazesc animalele pe pasune, rolul acestora fiind preluat de gardurile fixe.

Pasunatul prin rotatie, la randul lui, se imparte in extensiv (simplificat) si intensiv pe tarlale (clasic), pasunatul dozat si pasunatul cu portia.

Pasunatul pe tarlale face apel la impartirea unei pasuni cu productia de minimum 12-15 t/ha MV intr-un numar de 6 (8) – 10 (12) tarlale, pasunatul pe fiecare tarla avand o durata de 4-6 zile, cu avantajele ce decurg din aceasta.

Pasunatul dozat este o metoda si mai intensiva, prin care animalelor li se delimiteaza, cu ajutorul gardului electric, suprafetele de pasunat care sa le asigure hrana pentru o jumatate sau o zi, in interiorul unei tarlale cu grad fix.

Pasunatul cu portia sau in fasii este cea mai intensiva metoda de pasunat care simuleaza o “iesle verde mobila” cu o latime de 0,5-1 m, cu un front de pasunat de 1,5 m, pentru tineretul taurin si 2 m pentru bovine adulte, delimitat si mutat incontinuu cu un gard electric pe roti, pe masura ce animalele consuma iarba. In spatele frontului de furajare se delimiteaza, tot prin gard electric, suprafata pasunata, care se muta la cel putin 3-4 zile.

Pasunatul prin rotatie este foarte potrivit pentru gospodariile individuale si in fermele care detin efective mici de animale.

Masuri tehnico-organizatorice pentru folosirea rationala a pasunilor

Determinarea productiei pasunilor se face prin doua metode mai importante:

a) metoda directa este mai simpla si consta in recoltarea unor suprafete de control (4 parcele a cate 2,5 m2 = 10 m2 de pasuni uniforme si 10 parcele x 1 m2 = 10 m2 de pasuni cu vegetatie neuniforma) care se recolteaza in preziua intrarii animalelor in tarlaua de pasunat. In cazul pasunatului continuu se fac ingradiri pentru suprafetele de unde se iau probele. Prin insumarea productiilor obtinute la fiecare recoltare (ciclu de pasunat) raportate la hectar se obtine productia totala a pasunii.

Dupa fiecare ciclu de pasunat se cosesc anumite suprafete reprezentative, pentru determinarea productiei consumate de animale (resturi).

Prin scaderea resturilor neconsumate din productia totala se obtine productia efectiv consumata sau productia reala.

Aprecierea gradului de consumabilitate se poate face si prin analize botanice, apreciere vizuala, etc.

Productia pasunii, determinata in masa verde recoltata pe vreme uscata fara roua, se poate transforma in substanta uscata sau in unitati nutritive, pe baza de coeficienti sau prin determinari de laborator. Raportul intre masa verde de pe pasuni si substanta uscata corespunzatoare este in general de 5:1. Pentru calculul substantei uscate se imparte productia de masa verde la 5.

Pentru transformare in unitati nutritive (UN) se iau in considerare urmatoarele valori:

- 0,25 UN / Kg (4 Kg MV/1 UN) pentru iarba de calitate foarte buna, in care predomina gramineele si leguminoasele valoroase;

- 0,20 UN/Kg (5 Kg MV/ 1 UN) pentru iarba de calitate buna in care predomina gramineele valoroase;

- 0,16 UN/Kg (6 Kg MV/ 1 UN) pentru iarba de calitate mijlocie in care plantele valoroase reprezinta cel mult 50%;

- 0,14 UN/Kg (7 Kg MV/ 1 UN) pentru iarba de calitate slaba in care predomina si alte plante inferioare din punct de vedere furajer.

Aceste date sunt deosebit de utile in starea ponderii ierbii de pe pasune pentru necesarul ratiei de intretinere si productie al animalelor, in special al vacilor de lapte care au nevoie de o furajare suplimentara cu nutreturi concentrate in functie de nivelul productiei de lapte.

b) Metoda zootehnica de determinare a productiei unei pajisti consta in inregistrarea tuturor produselor animaliere obtinute pe o pasune (spor greutate vie, lapte etc) si transformarea lor in unitati nutritive.

Astfel, animalele se cantaresc cel putin la inceputul si sfarsitul perioadei de pasunat, productia de lapte se inregistreaza cel putin o data la 2 saptamani, de regula zilnic, daca sunt conditii, la fel si furajele suplimentare care se administreaza.

Transformarea productiei animale se face astfel:

- 1-1,2 UN pentru 100 Kg greutate vie, necesare functiilor vitale (ratie de intretinere);

- 0,45-0,50 UN pentru producerea 1 Kg de lapte de vaca;

- 3-5 UN pentru 1 Kg spor greutate vie tineret taurin.

Concret, in conditii obisnuite, in medie 1 Kg de lapte de vaca se obtine cu un consum de 1-1,3 UN, iar 1Kg spor greutate vie la tineretul taurin in varsta de peste 12 luni, se realizeaza cu 7,5-10 UN. Prin metoda zootehnica se evidentiaza foarte exact calitatea furajului si a gradului de conversie in produse animaliere.