Metode de Testare a Bolilor Virale la Materialul Saditor Viticol

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Metode de Testare a Bolilor Virale la Materialul Saditor Viticol.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 39 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Oprea Stefan

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

1. Aspecte generale.3
2. Bolile virale şi virusurile viţei de vie.4
3. Sistemul de producere a materialului săditor certificat.13
3.1 Etape.13
3.2 Devirozarea intensivă a materialului.18
4. Testarea bolilor virale la materialul săditor viticol.22
4.1 Metode de determinare a caracteristicilor biologice.23
4.2 Metode de observare a agenţilor patogeni.24
4.2.1. Observaţia vizuală.24
4.2.2. Tehnici serologice.24

Extras din document

Metode de testare a bolilor virale la materialul săditor viticol

1. Aspecte generale

Identificarea virusurilor este un aspect laborios pentru studiul detaliilor de structură fiind nevoie de microscopie electronică performantă, de echipe de cercetători specializaţi şi de dotări corespunzătoare. În prezent pentru identificarea virusurilor se utilizează o serie de metode imunologice, care se bazează pe reacţii serologice foarte bine studiate şi cu rezultate rapide şi sigure. În fitovirusologie, pentru identificarea virusurilor se observă efectele aspra spectrului de gazde, relaţiile cu vecorii, aspectele simptomatologice pe plante test şi indicatoare, modificările histologice, morfologice şi biochimice produse de infecţia virală. În ultima perioadă, în identificarea şi diagnosticul vital, se utilizează metode moderne bazate pe studiul secvenţial al componentelor genomului viral, pe clonări şi hibridări nucleare şi enzimatice de tip ELISA, PCR, PMR. Aceste metode sunt foarte rapide şi sigure dar necesită dotări corespunzătoare, aparatură adecvată şi laboratoare specializate.

Lupta împotriva virusurilor şi micoplasmelor începe cu testarea materialului iniţial folosit la înmulţire (coarde altoi, butaşi portaltoi)

selecţionat din punct de vedere genetic. În funcţie de rezultatul acestui test, materialul se dirijează spre înmulţire dacă este sănătos sau spre termoterapie sau culturi de meristeme dacă este infectat. Ţările care fac parte din Uniunea Europeană nu pot comercializa materialul săditor viticol, decât dacă acesta rezultă în urma selecţiei clonale şi este testat la bolile virotice (material viticol certificat). S-a trecut la elaborarea sistemelor naţionale de producere a materialului săditor „certificat”.

2. Bolile virale şi virusurile viţei de vie

Scurtnodarea (Grapevine fanleaf)

Fanleaf este cea mai importantă si răspândită boală virală a viţei de vie.

Principalele sinonime: scurtnodare (Ro), eourt-noue, panachure, degenerescence infectieuse (Fr), roncet, arricciamento, mosaico giallo (It), uricado (Po), Gelbmosaik (Ge).

Principalele simptome: neregularitatea si scurtarea internodiilor, noduri duble, creştere în zig-zag, fasciatii. Aceste simptome, totuşi pot să apară şi în cazul prezenţei altor virusuri sau chiar la Vitele sănătoase (ex. noduri duble). Frunzele au un sinus peţiolar larg deschis, limb foliar asimetric şi cu nervuri neregulate, diferite forme de decolorare prin îngălbenire (mozaic galben, îngălbeniri nervuriene). Uneori întreaga frunză se îngălbeneşte. Coardele sunt mai scurte si mai puţine decât la viţele sănătoase, cu struguri subdezvoltaţi ce manifestă simptome de meiere si mărgeluire. Sistemul radicular este mai slab dezvoltat decât la plantele normale.

Agentul patogen:. Grapevine fanleaf virus (GFLV) - virusul scurtnodării - este un nepovirus cu particule poliedrice având un diametru de 30 nm. Se cunosc mai multe serotipuri. Este primul virus descoperit la viţa de vie.

Transmiterea: Prin nematodul Xiphinema index care infectează rădăcinile. Prin altoire, utilizând altoi sau portaltoi infectaţi. în laborator virusul poate fi transmis mecanic prin inoculare pornind de ia ţesut de viţă infectată - la plantă gazdă erbacee, de exemplu Chenopodium quinoa sau C. amaranticolor. Transmiterea prin Xiphinema italie sau X. viuttenezi nu a fost demonstrată cu certitudine. Virusul este transmis prin seminţe de C. amaranticolor si C. quinoa. Rezultatele cu privire la transmiterea prin seminţe de viţă de vie sunt controversate.

Susceptibilitatea si sensibilitatea varietală: aproape toate soiurile de Vitis vinifera L. sunt susceptibile, cu sensibilităţi diferite. Portaltoii americani sunt de asemenea susceptibili si în general foarte sensibili. Vitis labrusca L. poate fi infectată dar prezintă simptome uşoare. Vitis (Muscadinia) rotundifolia pare să fie imună si este folosită ca sursă gentică de rezistentă.

Fisiere in arhiva (1):

  • Metode de Testare a Bolilor Virale la Materialul Saditor Viticol.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ FACULTATEA DE HORTICULTURĂ