Micoze la Vita de Vie

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Micoze la Vita de Vie.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier ppt de 13 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Agronomie

Extras din document

Boala este originară din America de Nord, unde a fost observată încă din anul 1834 de către L. D. Schweinitz. Datorită schimburilor comerciale, mana a fost introdusă în Europa, mai întâi în Franţa, unde primele infecţii au fost constatate de către J. Planchon în anul 1878 şi din această ţară s-a răspândit peste tot cu mare rapiditate, determinând împreună cu filoxera pagube considerabile plantaţiilor viticole. La noi în ţară, mana a fost observată în anul 1887 în podgoriile Buzăului dar, după P.Viala, este aproape imposibil ca ea să fi apărut aşa de târziu, ţinând seama că boala era semnalată în ţările vecine încă din anul 1881. Pagubele produse de mană sunt foarte mari, nu numai în anul când boala se manifestă cu intensitate, ci şi în anii următori. Pierderile de recoltă datorită acestei boli pot varia de la 10 %până la 70-80 %, în funcţie de condiţiile climatice din anul respectiv. Vinurile provenite din viile mănate sunt acide, cu un procent foarte mic de alcool (datorită unei cantităţi reduse de zahăr în must) fără buchet şi se îmbolnăvesc de "băloşire".

Simptome. Atacul de mană se manifestă pe toate organele aeriene ale viţei de vie: frunze, lăstari tineri, cârcei, flori, ciorchini şi boabe. Atacul pe frunze. Frunzele pot fi atacate după ce ating o suprafaţă de 10-25 cm2 şi până ce îmbătrânesc, când practic manifestă o rezistenţă sporită la mană. Petele de mană pe frunze au aspect variat în funcţie de momentul când se produce infecţia. În primăvară, petele sunt de culoare galbenă-untdelemnie, au un contur difuz, atingând dimensiuni ce variază de la câţiva mm. la câţiva cm. (stadiul petelor untdelemnii). Cu timpul, centrul acestor pete se brunifică, frunzele luând un aspect uscat (stadiul de arsuri pe frunze). Pe partea inferioară a frunzei în dreptul acestor pete galbene-untdelemnii, se constată prezenţa unui puf albicios, alcătuit din miceliul şi sporii ciupercii. În funcţie de condiţiile climatice (temperatură ridicată în jur de 20-22oC şi umiditate accentuată), ce determină o evoluţie rapidă, faza de "pete untdelemnii" nu mai apare, iar frunzele nu mai prezintă pe faţa inferioară acel puf albicios, caracteristic.

Transmitere-răspândire. În primăvară, sporii de rezistenţă germinează la suprafaţa solului îmbibat cu apă, la temperaturi de peste 10oC (maxima fiind de 32oC, iar optimum de 22-23oC). În timpul germinării, sporul crapă, iar din interior apare un filament micelian cu un spor mare, ce va cădea pe sol. În timpul ploilor repezi din primăvară, sporii ce plutesc în băltoacele din jurul butucilor, sunt proiectaţi pe partea inferioară a frunzelor, produc filamente de infecţie ce pătrund în ţesuturile plantei-gazdă prin stomate. Acest proces poartă numele de contaminare primară. Deoarece sporii de rezistenţă germinează în mod eşalonat(pe măsură ce aceştia ajung la suprafaţa solului şi în funcţie de umiditate) infecţiile primare au loc din luna aprilie până în luna iunie. Uneori, sporii de rezistenţă pot germina de timpuriu, înainte ca viţa de vie să intre în vegetaţie şi în acest caz, infecţia primară nu poate avea loc decât după ce apar frunzele, care au cam 5 cm în diametru, organe ale plantei receptive la mană. După ce se produc infecţiile primare, urmează perioada de hrănire a ciupercii în frunză, în tipul careia pe frunze apar pete galbene-untdelemnii. Lungimea perioadei de hrănire (incubaţie), variază în funcţie de temperatura mediului înconjurător.  

Prevenire şi combatere. Se recomandă aplicarea unui complex de măsuri agrofitotehnice în plantaţiile viticole, mana fiind mai frecventă şi mai păgubitoare în plantaţiile neîngrijite. Arăturile prin care frunzele cu sporii de rezistenţă sunt îngropate la adâncimi mai mari, cât şi drenarea terenurilor care reţin puternic apa, duc la reducerea numărului de infecţii. Se recomandă ca terenul din vii să fie menţinut curat de buruieni pentru a se evita o atmosferă umedă, favorabilă infecţiilor de mană. De asemenea, legatul, copilitul cât şi cârnitul se va executa la timp (prin cârnit eliminându-se din vii lăstarii nestropiţi, care sunt foarte uşor atacaţi de mană).

Combaterea chimică a manei se face la avertizare prin aplicarea tratamentelor cu zeamă bordoleză 0,5 %-1 % sau cu alte produse cuprice. În anii cu condiţii climatice normale se aplică 3-4 tratamente, astfel: stropitul întâi, cu zeamă bordoleză 0,5 -1 % se efectuează când lăstarii au 6-8 frunze; stropitul al doilea, se face înainte de înflorit; stropitul al treilea şi eventual al patrulea, după înflorit şi la formarea ciorchinilor.

Fisiere in arhiva (1):

  • Micoze la Vita de Vie.ppt