Modul de organizare și funcționare a pieței de cereale a Uniunii Europene

In tarile dezvoltate, agricultura este considerate o prioritate a dezvoltarii economiei nationale fiind protejata de catre stat datorita rolului sau in asigurarea securitatii alimentare, in cresterea economiei

pe ansamblu si in protectia mediului inconjurator.

Productia de cereale boabe, cuprinde productia de grau,porumb, ovaz, orz, si altele si a constituit din totdeauna pentru Romania si constituie si astazi si problema fundamentala a agriculturii si modernizarii tuturor ramurilor productiei agricole, in acelasi timp, o conditie deosebit de importanta pentru dezvoltarea intregii economii nationale.

Importanta pe care o prezinta productia de cereale deriva din urmatoarele etape:

-Productia de cereale asigura, sub diverse forme de prelucrare , o gama de alimente de prima necesitate pentru populatie.

-Productia de cereale, cu deosebire de porumb, de ovaz si de orz, are

un rol hotarator pentru dezvoltarea sectorului zootehnic, asigurand

in medie peste 60% din totalul unitatilor nutritive, cuprinse in balanta furajera a speciilor de animale.

-Productia de cereale boabe asigura pentru multe din industriile prelucratoare (morarit, glucoza, bere, alcool, celuloza, paste fainoase etc.) materia prima necesara desfasurarii procesului de productie.

-Productia de cereale, in special graul si porumbul, constituie una din

marfurile cele mai cautate pe piata internationala, reprezentand pentru tara noastra o sursa importanta de valuta.

-Tot productia de cereale participa la adancirea procesului de diviziune a muncii in agricultura.

-Productia de cereale-boabe mai constituie si un avantaj economic deoarece se poate conserva timp indelungat, se transporta usor pe distante mari, cu cheltuieli reduse de transport.

Dupa previziunile Uniunii Europene, productia totala de cereale ar fi putut trece de la 201 milioane tone in 1996 la 214 milioane tone in 2004, deci randamentele la aceste culture vor cunoaste o usoara crestere, dar in maniera respectarii acestor productii.

Cadrul juridic privind functionarea si organizarea pietelor produselor agricole si agroalimentare de catre persoanele fizice si persoanelor juridice care produc, depoziteaza, prelucreaza, comercializeaza produsele agricole pe pietele interne si externe este stabilit printr-o lege care stabileste atat organismele institutionale pentru reglementarea pietelor agricole, cat si mecanismele si instrumentele de reglementare a pietelor agricole si agroalimentare.

Daca vorbim de preturi, atunci, printre instrumentele de reglementare

a pietelor vor fi utilizate pretul pietei interne, pretul indicativ, pretul de baza sau pretul de referinta, pretul de interventie.

Pretul indicativ este pretul la care Consiliul Uniunii Europene recomanda comercializarea produselor agricole pe Piata Interna a Uniunii Europene.Nivelul sau este concordat pentru a asigura un standard “rezonabil” al veniturilor producatorilor agricoli.

Pretul de interventie este pretul minim garantat care poate fi obtinut pentru productia comercializata pe piata interna. Atunci cand preturile unor produse (in special la cereale, produse lactate, carne de vita, carne de porc, zahar, orez), ating nivelul minim, Comunitatea intervine prin achizitia si stocarea produsului respectiv, nepermitand scaderea pretului de piata sub pretul de interventie si asigurand fermierilor garantia unor venituri minime. Aceste instrumente sunt larg utilizate in Uniunea Europeana.