Nuci

CAPITOLUL 1. RĂSPÂNDIRE LA NIVEL NAȚIONAL ȘI GLOBAL

sub 1.1. Cultura nucului la nivel global

Datorită sistemului de cultură extensiv, practicat în majoritatea ţărilor ( excepţie USA şi Franţa), nu se cunosc exact suprafeţele cultivate, numărul pomilor şi producţia de fructe, în majoritatea situaţiilor fiind stabilite prin evaluare.

În comparaţie cu alte specii pomicole, suprafeţele ocupate pe glob cu plantaţii comerciale de nuc, sunt mult mai mici şi în mai puţine ţări.

Producţia de nuci pe plan mondial, este prezentată în tabelul 1.

SpeciaNivelul productiei in anii ( mii tone )

19951996199719981999

NUC1027,91051,11100,11122,81184,6 (după UNGUREANU ION C.) Din datele statistice, se constată că pe plan mondial, producţia de nuci a înregistrat o creştere de 793,1 mii tone în 1980 la 1184,6 mii tone în 1999. Pe continente, nucul este răspândit în Asia (China, Japonia,India, Turcia), Europa, America de Nord (SUA), America de Sud. Ţări mari producătoare de nuci sunt : China (330.000 t), Turcia ( 184.000 t), Iran ( 138.000 t), România (38.500 t), Grecia ( 22.000 t) date FAO 2007.

(STĂNICĂ şi colab.)

sub 1.2 Cultura nucului în România

Pe teritoriul României, nucul are o existenţă şi tradiţie milenară. Aprecierea de care s-a bucurat şi răspândirea largă pe care a avut-o nucul în trecut s-a răsfrânt şi în toponimie, numeroase localităţi fiind denumite în acest sens : Nucet, Nucetul, Nuci, Nucşoara

( V. Cociu, 1958).

În trecut nucul a fost mult răspândit, ţara noastră numărându-se printre cele mai mari producătoare de nuci. Până la primul război mondial, nucul ocupă al treilea loc după măr şi prun în ceea ce priveşte numărul pomilor în cultură, producţia obţinută prezintă şi importanță economică. Fructele şi lemnul de nuc făceau obiectul unui comerţ intens cu ţările străine.

Numărul nucilor şi producţia de fructe a înregistrat oscilaţii mari de la o perioadă la alta. O scădere evidentă a numărului de pomi şi a producţiei, se constată că în perioadă 1938-1948, adică în timpul şi imediat după al doilea război mondial. Cauzele care au dus la această situaţie sunt multiple, dar se consideră că defrişarea masivă pentru valorificarea lemnului, lucrările de sistematizare şi organizare a teritoriului şi ritmul redus al planțiilor sunt esenţiale.

Intensificarea culturii nucului este posibilă prin folosirea unor sisteme de cultură moderne şi a soiurilor cu fructificare modernă.

CAPITOLUL 2. VARIETĂȚI ȘI SOIURI Ca urmare a studiilor întreprinse în diverse zone ale ţării : Argeş, Iaşi, Târgu Jiu s-au selecţionat o serie de biotipuri valoroase, cu fructe la standardele internaţionale ( miez peste 50%, coajă subţire, gust plăcut ), care s-au omologat ca soiuri noi şi se înmulţesc în pepiniere. Dintre acestea amintim : Sibişel precoce, Jupânești , Geoagiu 65, Șibișel 44, Germisara, Orăștie, Novaci, Sușița, Peștișani, Bratia, Mihaela şi Roxana, Velnița, Miroslava. Este bine să se cunoască specificul fructificării soiurilor legate de maturarea organelor sexuale şi înfloritul florilor mascule şi al celor femele, respectiv gruparea soiurilor în :