Obținerea Bioplasticului

BioPlasticul

Impropriu numit așa plasticul biodegradabil, se poate obține din mai multe surse de origine vegetală sau animală, de exemplu din amidon, oase, coji de ouă.

În continuare voi prezenta cultivarea porumbului în cultură agricolă industrială în vederea extragerii amindonului din porumb și a producerii materiilor prime biodegradabile pe bază de amidon.

Porumbul are in compoziție în funcție de destinație culturii un procent de amidon cuprins între 64-87%. Exista specii modificate genetic la care conținutul de amidon este foarte mare, specii care se pretează pentru utilizarea industrială.

Este cunoscut faptul că din 100Kg de porumb boabe se obțin 63Kg amidon (și 44Kg alcool).

Porumbul

Porumbul este o plantă anuală ierboasă. Embrionul dezvoltă rădăcina care creşte foarte repede în adâncime împreună cu rădăcinile adventive seminale constituie sistemul radicular temporar al plantei. După câteva zile de la răsarire, porumbul formează în sol primul nod tulpinal; distanţa dintre sămânţa şi primul nod se numeşte mezocotil şi este capabil să formeze rădacini pe orice punct al lungimii sale. Pe tulpină se formează apoi mai multe noduri succesive, cu internoduri foarte scurte.

Numărul de noduri ce se formează în sol este caracteristic hibridului şi variază între 6 şi 10, din fiecare nod subteran se formează de la 8 până la 20 de radăcini care,constituie rădăcinile adevarate ale porumbului. Sistemul radicular al porumbului este fasciculat ca şi ale celorlalte cereale, dar este mult mai dezvoltat pătrunzând în pământ până la 2,4 m adâncime.

TULPINA porumbului este formată din 8 până la 12 internoduri şi variază foarte mult ca înălţime de la 30 la 900 cm. Grosimea internodiilor este variabilă de la 20 mm la bază până la 60 mm la mijloc, apoi se subţiază ajungând la 5-10 mm sub panicul.Tulpina porumbului este plină cu maduvă iar vasele conducatoare de sevă se găsesc dispuse neregulat în această măduvă.

FRUNZA la porumb este mai mare decât cele al celorlalte cereale păioase limbul lat-lanceolat, poate ajunge la 50-80 cm lungime, iar lăţimea de 4-12 cm. Marginile limbului cresc mai repede decât partea dinspre nervura mediană din care cauza că ele se ondulează dând astfel frunzei o mai mare elasticitate. Creşterea cea mai mare a suprafeţei foliare la porumb se realizează la circa 35 de zile după răsărire, la începutul etapei generative, adică din momentul începeri alungirii intensive a internodiilor, prin apariţia de frunze noi şi prin dezvoltarea acestora.

INFLORESCENŢA porumbului este unisexuat-monoica. Florile mascule sunt grupate într-o inflorescenţă de forma unui panicul care se găseşte aşezat pe internodul superior al tulpini. Paniculul este compus dintr-un ax principal pe care se prind 10-40 de ramificaţii laterale. În momentul înfloriri filamentele se alungesc, anterele ies afară din floare depăşind cu mult glumele şi paleiele, grăunciori de polen sunt de formă sferică şi foarte mari pentru familia gramineelor. Inflorescenţele bărbăteşti apar înaintea celor femeiesti, iar deschiderea anterelor are loc înaintea înfloriri florilor femeieşti cu 5-7 zile.

Florile femele sunt grupate în inflorescenta spic cu axul mult îngroşat. Spiculeţele dispuse de-a lungul axei în alveolele acestuia sunt tecile geminate cu glumele şi palei total modificate. Spiculeţele sunt biflore, însă fertilă este o singură floare, de regulă cea superioar, ovarul este monocarpelar, stigmatele sunt lungi, verzi sau colorate, stigmatul este receptiv pentru polen pe toată lungimea lui.