Obținerea produselor eco de calitate în fermele și gospodăriile agroturistice

INTRODUCERE

Mierea e cel mai sanatos aliment natural si nu degeaba se spune ca pe Taramul Fagaduintei curg rauri de miere. Putina lume stie ca exista tratamente cu miere pentru aproape toate tipurile de afectiuni. Bineinteles ca nu orice miere e buna, atat la gust cat si ca proprietati terapeutice.

Sănătatea este bunul ce mai de pret al omului. Natura se desfăsoară într-o mirifică armonie de forme si culori în a căror dispersiune omul surprinde legi si taine, rezerve uriase de energie si substante încă necunoscute. De milioane de ani rodnicia albinelor materializează lumina, lumina, sucul si armonia florilor în chintesenta naturală din care sorb viata de miracol.

Produsele naturale reprezintă pentru omul contemporan una din legăturile sale esentiale cu natura din care si el face parte.

De peste sase milenii de istorie scrisa, mierea si-a pastrat renumele de medicament si aliment. Mierea se numeste un lichid dulce, cules din flori sau din alte parti ale plantelor, preparat si depozitat de albine in faguri. Aceasta poate cristaliza, capatand in acest caz o consistenta solida din care poate fi readusa la cea lichida prin incalzire omogena la temperatura de 35-40° C.

Mierea de albine este un produs natural complex rezultat al nectarului floral al plantelor si al imbogatirii acestuia de catre albine (Apis mellifera L) cu substante proprii, prin actiunea sucului secretat de glandele acestora.

Viata albinelor este in permanenta interdependenta cu plantele intrucit, spre deosebire de alte insecte, hrana albinelor se bazeaza exclusiv pe produse de origine vegetala. Astfel, pentru asigurarea de substante hidrocarbonate (zaharoase), albinele culeg nectar si mana, iar pentru satisfacerea nevoilor de substante proteice, minerale, grasimi, vitamine, albinele culeg polenul florilor, vizitind in acest scop flora entomofila existenta in jurul stupinei. Cantitatea de miere ce se poate produce din nectarul florii depinde de cantitatea totala de nectar secretat si de concentratia zaharului din nectar. Concentratia zaharului din nectar variaza mult de la o specie vegetala la alta fiind cuprinsa in general intre 10-50% si chiar mai mult. In zborurile ce le executa albinele acestea aleg nectarurile cele mai bogate in zahar, iar cind continutul de zahar in nectar este sub 15%, acestea intrerup in general culesul. Nectarul in general se compune din diferite zaharuri, alte substante, compusi ai azotului, minerale, acizi organici, vitamine, pigmenti si substante aromatice. In afara nectarului produs de glandele nectarifere florale pe care albinele il culeg si transforma in miere florala, se intilnesc si glande nectarifere extraflorale (localizate in afara florii), care secreta o substanta dulce, limpede si viscoasa ce se afla in anumite perioade ale anului pe frunzele, ramurile sau tulpinele plantelor si care poarta denumirea de mana sau roua de miere, substanta pe care albinele o culeg si o transforma in miere de mana. Mana poate fi de origine animala, cind este produsa prin intermediul unor insecte producatoare de mana sau de origine vegetala, cind este secretata direct de plante.

Mierea de albine a fost prima substanta dulce folosita in hrana omului fiind precursoarea zaharului din trestie sau din sfecla. Mierea a fost mult timp pretuita si considerata ca o substanta magico-religioasa de catre multe popoare. De asemenea, mierea era folosita la preparaiea unor bauturi alcoolice la care se adauga si efectul polenului si levurilor din faguri.

In prezent numerosi medici, biologi, chimisti si farmacisti de prestigiu pe plan national si mondial se intrec in a cauta remedii in natura, contra tuturor bolilor, intensificind cercetarile asupra marelui rezervor de bogatii alimentare si leacuri : albino, melifera. Asa s-a nascut si creat sub ochii nostri apiterapia. Astfel medicina populara si apiterapia, bazate pe intelepciunea si practica multimilenara a stramosilor de pe toate meridianele globului ca si rezultatele cercetarilor intreprinse de specialisti din diverse tari, atesta ca mierea si celelalte produse din albinairit au fost si trebuie folosite de oameni tot mai mult ca zaharuri naturale si - in acelasi timp - ca medicamente naturale.

Mierea, polenul, pastura, ceara, laptisorul de matca, propolisul, veninul de albine si recent, apilarnilul sunt produse ale stupului. Pe baza fundamentarii lor stiintifice, in prezent au depasit utilizarile traditionale terapeutice, intrand astfel intr-o etapa noua. In ultimii 30 de ani a luat nastere o activitate specifica, de sine statatoare, cunoscuta ca apiterapie, preocupata de valorificarea resurselor naturale, in scopul ocrotirii sanatatii omului.

Studiata, analizata si sintetizata sub raportul apiculturii, al botanicii, al chimiei, al microbiologiei, al farmacologiei, utilizarea produselor stupului in mentinerea sanatatii si pentru inlaturarea unor afectiuni ale omului, apiterapia tinde sa devina un domeniu specific de activitate, distinct de disciplinele care au generat-o. In consecinta, in prezent, s-a incetatenit din ce in ce mai mult conceptul de apiterapie, adica terapie cu ajutorul produselor apicole, al principiilor active pe care le contin acestea. Exista si o tendinta actuala de aplicare a apiprofilaxiei, ca metoda eficienta de prevenire a unor afectiuni ale organismului uman.