Organizarea ameliorativă a unei pajiști permanente degradate din zona Fălticeni, Județul Suceava

INTRODUCERE

Patrimoniul pastoral al tării noastre, alcătuit din peste 4,9 milioane hectare, constituie un însemnat potentia de resurse naturale pentru dezvoltarea economică, prin contributiile ce le poate aduce la sustinerea sectorului zootehnic, furnizând două importante categorii de nutreturi pentru baza furajeră, masă verde si fân, de bună calitate si la un pret de cost redus. Din punct de vedere al suprafetei ocupate cu pajisti permanente, România se situează pe locul al 5-lea în Europa, însă nu se poate spune acelasi lucru despre starea de întretinere si productivitatea acestor pajisti, precum si despre calitatea furajelor obtinute.

Starea actuală a pajistilor din România a fost influentată profund de practicile praticole anterioare, dar si din perioada actuală, deoarece, după 1990, o mare parte dintre acestea au fost utilizate nerational sau abandonate, inputurile fiind nesemnificative sau nule, iar numărul de animale care folosesc pajistile a scăzut. De asemenea, au apărut conditii favorabile pentru răspândirea unor specii cu caracter invaziv, care dăunează vegetatiei valoroase initiale, unele chiar jungând să domine în covorul vegetal.

Tendinta actuală a cercetărilor în ceea ce priveste pajistile permanente este de a mentine biodiversitatea fitocenotică a acestora chiar dacă productiile obtinute nu sunt foarte apropiate de potentialul lor biologic.

Pornind de la imensele suprafete ocupate de pajisti pe glob si de la potentialul acestora de productie, este clar că ele constituie o rezervă enormă de hrană pentru omenirea viitoare. Marea importantă a pajistilor revine din faptul că sunt o sursă de hrană pentru animalele domestice, mare parte din hrana acestora trebuind să fie asigurată de pajisti. În acelasi timp, sunt habitat si sursă de hrană pentru animalele sălbatice. Majoritatea animalelor terestre, indiferent de pozitia lor în lantul trofic îsi au sursa primară de hrană în iarba pajistilor. De aceea, se consideră că pajistea este asigură supravietuirea si perpetuarrea multor specii sălbatice.

Pajistile reprezintă un mijloc eficace de prevenire si combatere a eroziunii deoarece pământul acoperit cu iarbă are o capacitate mult mai mare de a retine apa. Se cunoaste faptul că sub telina pajistilor primare s-au format cele mai fertile soluri, aceasta datorită atât rădăcinilor ierburilor care, fasciculate fiind, leagă particulele de sol în agregate, îmbogătindu-le în substante organice, cât si a bacteriilor fixatoare de azot din nodozitătile leguminoaselor care, îmbogătind solul în azot, sporesc fertilitatea acestora.

CAPITOLUL I

CADRUL NATURAL

Bogătia si varietatea elementelor componente ale mediului fizic al judetului Suceava atestă o anumită dărnicie a naturii, concordantă din mai multe puncte de vedere cu structura cadrului natural al întregii tări.

Teritoriul judetului de desfăsoară între 24°57’ - 26°40’ latitudine estică si 47°4’33’’ - 47°57’31’’ latitudine nordică.

Pozitia nordică în cadrul tării determină, aici, un caracter mai răcoros al climei, cu tot ansamblul de consecinte asupra structurii peisajului natural. Pozitia pe longitudine atrage după sine predominarea influentelor climatice care caracterizează ecosistemele din jumătatea estică a tării.

Raportat la marile unităti geografice ale tării, teritoriul judetului se suprapune partial Carpatilor Orientali si Podisului Sucevei.

De la est către vest, relieful înregistrează o scădere treptată în altitudine, tipurile de forme orientându-se în fâsii cu directie nord-sud si, în general, paralele între ele. Acest fenomen apare pregnant cu deosebire în regiunea muntoasă.

În ansamblu, teritoriul judetului cuprinde două importante unităti de relief:

- Regiunea muntoasă;

- Regiunea de podis.

Regiunea muntoasă este alcătuită din masive, grupe de masive si complexe de culmi, separate între ele prin culoare adânci si arii depresionare: masivele Suhard si Călimani, muntii Pietrosu Bistritei, masivele Giumalău – Rarău, Obcina Feredeului, Obcina Mare, muntii Stânisoarei, Depresiunea Dornelor, culoarul depresionar Vatra Dornei – Câmpulung Moldovenesc – Gura Humoului.