Organizarea comună de piață pentru cereale

Sectorul cereale în care sunt luate în considerare şi produsele de primă transformare din cereale reprezintă pentru statele Uniunii Europene primul sector care a făcut, în 1967, obiectul sistemului unic de Organizare Comună a Pieţei (OCP). Acest sistem este unul dintre mecanismele iniţiate pentru realizarea obiectivelor şi aplicarea principiilor Politicii Agricole Comune.

Mecanismului de intervenţie a OCP pentru cereale

De la sfarsitul anilor ’50 pana in anul 1992 mecanismul de intervenţie adoptat a fost preţul garantat .Din 1992 se trece de la OCP prin preţ garantat, la OCP prin subvenţii complementare preţului garantat. Preţul de intervenţie cedează locul ca instrument de politică agricolă în favoarea plăţilor compensatorii. Menţinerea sistemului de intervenţie existent cunoaşte din iulie 2002 o reducere a nivelului preţului de intervenţie cu 15%, de la 119,19 Euro/tonă la 101,31 Euro/tonă. Influenţa financiară a reducerii de preţ va fi acoperită numai în proporţie de 50% prin creşterea nivelului plăţilor directe.

Se unifică sistemul de plăţi directe pentru cereale ajungând la:

63 Euro/tonă înmulţit cu randamentul mediu de cereale la hectar, pentru cereale (fără grâu dur);

72,5 Euro/tonă înmulţit cu randamentul mediu de cereale la hectar, pentru plantele proteice;

63 Euro/tonă înmulţit cu randamentul mediu de cereale la hectar, la grâul dur plus o sumă fixă de 344,5 Euro/hectar pentru zonele de cultură tradiţionale sau 138,9 Euro/hectar pentru zonele în care cultura de grâu dur este bine stabilizată.

Graficul 1: Realizări(2002-2007) şi perspectiva(2008-2011) pieţei cerealelor în Uniunea Europeană

Suprafeţe cultivate cu cereale

Piaţa cerealelor la poarta fermei în România 

Puncte tari:

piaţă internă de mare potenţial, datorită importanţei ocupate de produsele din cereale în dieta românilor;

Agenţii economici sunt privatizaţi în proporţie de peste 99%;

Capacităţile de producţie sunt repartizate în mod echilibrat pe medii de rezidenţă, în mediul rural funcţionând 54% din capacităţile de producţie din morărit –panificaţie;

La nivelul marilor agenţi economici există tendinţe tot mai pregnante de diversificare manifestate prin creşterea ponderii valorii producţiei de paste făinoase, biscuiţi, patiserie, etc.

Deşi există tendinţe de concentrare, totuşi agenţii la scară mică reuşesc să-şi găsească loc pe piaţă, mai ales în mediul rural;

Sectorul este în plin proces de consolidare prin investiţii şi retehnologiazări, iar până la momentul actual este încă dominat de investitorii români;

Strategiile de marketing ale marilor agenţi sunt direcţionate şi spre atacarea de noi segmente de piaţă şi îmbunătăţirea desfacerii.