Pensiunea Jollie

Introducere

Turismul rural este o activitate economică complexă, cu o largă sferă de cuprindere, care pune în evidenţă, printr-un mecanism propriu, circulaţia turistică rurală. Căutarea mediului rural pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului. Venind în întâmpinarea acestei tendinţe, numeroase organizaţii de turism, lucrative sau obşteşti, din diverse ţări europene se preocupă, de mai mulţi ani, de organizarea şi instituţionalizarea turismului în spaţiul rural.

Astfel, în ţările cu un grad ridicat de urbanizare şi industrializare a apărut necesitatea de a recrea sau crea ambiantul rustic-rural sub multiple forme: sate de vacanţă, ferme de vacanţă, sate club sau pentru tineret, staţiuni rurale de odihnă, precum şi satul turistic care, în ultimii ani, deţine un loc prioritar.

Turismul rural este o formă de turism care “se desfăşoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale (naturale, economice, culturale şi umane) ca şi dotările şi echipamentele turistice, inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice, utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanţă şi îmbracă forme variate de sejur, cu un spectru larg de motivaţii: de tranzit sau itinerant cu valenţe cultural-cognitive etc.”

Din anul 1993 România este membră EUROGITES. În condiţiile de astăzi, când EUROGITES nu primeşte fonduri pentru a putea pune în aplicare obiectivele stabilite prin statut şi pentru a avea succes, turismul din toate ţările Europei şi implicit din România trebuie să valorifice iniţiativa, pasiunea şi curajul întreprinzătorilor particulari.

Turismul rural în ţara noastră se practică din totdeauna, dar spontan, sporadic, întâmplător şi, mai ales, neorganizat; forma sa de materializare o reprezintă, începând cu anii ’20-’30, cazare la cetăţeni a vizitatorilor ocazionali a unei aşezări rurale.

Judeţul Vrancea dispune de un potenţial balneo–turistic variat şi atragător. Poziţia geografică, precum şi cadrul natural şi cel cultural istoric favorizează diferitele forme de turism: de circulaţie, de sejur, cultural, rural, de vânătoare şi pescuit, agromontan, de week-end.

1. Agroturismul

1.1 Definirea şi scopul agroturismului

În ceea ce priveşte definirea agroturismului, ea are la bază necesitatea găsirii de soluţii pentru gospodăriile rurale, în sensul creşterii veniturilor prin valorificarea potenţialului economic al acestora, dezvoltând serviciile de găzduire şi de valorificare a produselor proprii şi locale.

De la această necesitate fundamentală se pot formula diferite concepte sau definiţii derivate care să caracterizeze agroturismul pe segmente specializate.

Din punct de vedere al spaţiului de cazare (al asigurării bazei materiale), agroturismul poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească, pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi.

Din punct de vedere al activităţilor care gravitează în jurul gospodăriei ţărăneşti, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor care, pentru o anumită perioadă determinată, vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă, agrement, cure terapeutice, tranzacţii sau afaceri, precum şi multe alte activităţi specifice.

Din punct de vedere al divertismentului, agroturismul este o formă de turism cu multă varietate şi unicitate în realizarea serviciilor ce se oferă oamenilor care iubesc natura, cultura şi arta ţărănească.

Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism rural cu un grad de complexitate mai ridicat, cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, prestări de servicii, sport, distracţie etc.), cât şi activitatea economică, de regulă agricolă practicată de gazdele turiştilor (activităţi de producţie, de prelucrare a produselor agricole în gospodărie şi de comercializare a acestora).

Agroturismul este o componentă a turismului, în general şi a agroturismului , în special şi prezintă în principal următoarele caracteristici:

prezintă un grad de complexitate ridicat;

reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul de spaţii de cazare existent în gospodăria ţărănească;

oferă servicii turistice (cazare, pensiune, agrement);

proprietarul desfăşoară, în paralel şi activităţi cu profil agricol (cultivarea plantelor, creşterea animalelor etc.);

turiştilor li se oferă posibilitatea, în scop de recreere, să participe la activităţile gospodăriei (uscatul fânului, culegerea fructelor, mulsul vacilor, pescuit, prelucratul produselor agricole, prepararea hranei);

are o durată determinată de timp (vacanţe de vară sau iarnă, weekend);

are scopuri diferite: recreere, iniţiere în arta meşteşugurilor tradiţionale, studii şi documentare;

de regulă, reprezintă o activitate secundară, activitatea agricolă în gospodăria proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de venit;

constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului rural cu potenţialul său natural, agricol, economic, turistic, cultural, socio-uman;

contribuie la dezvoltarea durabilă a spaţiului rural, prin: menţinerea echilibrului ecologic; folosirea durabilă a resurselor turistice; menţinerea diversităţii naturale, culturale, etnografice, sociale etc;