Perdele forestiere din câmpul Olteniei

Introducere

Ca parte semnatară a “Convenţiei privind Combaterea Deşertificării” din 1994, România trebuie să-şi aducă contribuţia la realizarea principalului obiectiv al acesteia: “combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei în ţările cu probleme serioase de secetă şi/sau deşertificare prin măsuri eficiente la toate nivelele, cu scopul de a contribui la realizarea dezvoltării durabile în zonele afectate”.

România face parte din cele 110 ţări de pe glob în care se înregistrează zone potenţial afectate de deşertificare, ca rezultat al perioadelor frecvente, lungi şi accentuate de secetă, datorate în principal dezechilibrelor apărute în caracteristicile climei, dar şi reducerii severe a suprafeţei ocupate de vegetaţia forestieră în regiunile de câmpie şi de dealuri joase.

Primul care semnaleaza necesitatea folosirii perdelelor forestiere de protectie in lume a fost marele agronom Ion Ionescu de la Brad in anul 1866, care in 1870 instaleaza pe terenul fermei sale de la Brad de langa Roman „o plantatie cu scop de a crea adumbriri contra vantului”.

Dupa Ion Ionescu de la Brad, marele silvicultor D.R. Rusescu, a publicat in anul 1904 studiul intitulat,,Nesiguranta recoltelor agricole in Romania”, distins cu Medalia de aur a expozitiei din 1904, in care se recomanda, pentru prima data, pe baza de cercetari conduse stiintific, infiintarea perdelelor forestiere de protectie, a sirurilor de arbori si a palcurilor de padure, ca masuri de combatere a secetei in Campia Romana.

Acest studiu sa reluat in anul 1906 de D.R. Rusescu in lucrarea „Cestiunea impaduririlor artificiale in Romania”, lucrare premiata de Academia Romana. In lucrare se punea problema ridicarii procentului de impadurire din zona de campie de la 13% cat era in acea perioada (azi a ajuns sub 5 – 6%), la 20 – 25% considerat a fi optim pentru zona de campie.

In urma secetei excesive din anul 1935, la Congresul inginerilor din Romania desfasurat la Iasi, au fost prezentate o serie de referate si comunicari referitoare la infiintarea perdelelor de protectie ca masura de combatere a secetei.

In anul 1937 profesorul Marin Dracea fondatorul Institutului de Cercetari Forestiere in anul 1933, tinea la Societatea „Progresul Silvic” conferinta ,,

Despre perdelele forestiere de adapost in tinuturile secetoase ale tarii”, iar institutul infiintat cu cativa ani inainte, era insarcinat, printr-un ordin al Ministerului Agriculturii si Domeniilor, sa intreprinda cercetari si experimente stiintifice si sa elaboreze tehnica de creare a perdelelor forestiere de protectie a campului.

Toate incepand cu anul 1935 si continuand pana spre anii 1944, au fost intreprinse de savantul Gheorghe Ionescu - Sisesti in calitate si de ministru al Agriculturii si de bunul sau prieten, marele silvicultor Marin Dracea. Din pacate munca lor depusa cu mare pasiune n-a fost concretizata in crearea unui Sistem national al perdelelor forestiere de protectie, pe spatii mari, ci numai in anumite locuri si numai la nivel de perdele forestiere de protectie individuale, iar altele in retele mai mici.

In anul 1940, reteaua de perdele forestiere experimentale infiintata de silvicultorii romani la Cuiuchioi este cedata Bulgariei odata cu Cadrilaterul, unde se infiinteaza acolo Institutul de ameliorari agrosilvice „Gherghe Dimitrov” de la Carvuna (fost Cuiuchioi). De mentionat faptul ca bulgarii, spre lauda lor, nu si-au desfiintat retelele de perdele forestiere de protectie, ba din contra, le-au dezvoltat continuu, iar azi practica o agricultura performanta, la adapostul acestora, chiar si fara irigatii.

In anul 1958, apare prima manifestare ostila perdelelor forestiere de protectie a campului din tara noastra, la ,,Consfatuirea pe tara a taranilor si lucratorilor din sectorul socialist al agriculturii” din 3 – 6 aprilie de la Constanta. Acest fapt a condus la sistarea plantarii perdelelor, iar mai tarziu, prin anii 1962 – 1964, la defrisarea celor plantate, chiar si a unor retele experimentale.

Ostilitatea este reluata in 1961 la Plenara CC al PMR. Ca urmare, prin HCM nr. 273 si 385 din 1962 se sisteaza plantarile, in continuare, a perdelelor forestiere de protectie a campului si a cailor de comunicatie si se intrerupe orice activitate de cercetare stiintifica si de productie in aceasta problema.