Perspective de integrare a turismului românesc în UE

CAPITOLUL I

INTRODUCERE – TURISMUL, NOTIUNI GENERALE

Turismul, ca modalitate de petrecere placuta si utila a timpului liber, a cunoscut o „explozie” fara precedent, constituind una dintre cele mai remarcabile trasaturi ale epocii contemporane.

Mai multe studii care au urmarit depistarea tendintelor dezvoltarii tehnico-economice, efectuate cu ani in urma au scos in evidenta extraordinara gama a transformarilor tehnice, economice si sociale din perspectiva anilor ce vin. Unele dintre aceste transformari au influenta asupra fenomenului turistic, fiind acceptate de majoritatea specialistilor in prognoza turistica:

- cresterea numarului populatiei si in special a populatiei ubane; pentru anul 2010 se estimeaza ca populatia Romaniei va ajunge la 28 milioane de locuitori, din care 75% populatie urbana;

- sporirea sperantei de durata medie a vietii la aproape 80 de ani;

- cresterea veniturilor pe cap de locuitor;

- dezvoltarea si diversificarea mijloacelor de transport, care fac ca factorul „distanta-timp” sa fie practic anulat;

- automatizarea proceselor de productie si cresterea productivitatii muncii ce duc la scurtarea saptamanii de lucru si, ca o consecinta, cresterea timpului destinat destinderii si recreerii;

- cresterea continua a nivelului de cultura a maselor care duce la sporirea setei de cunoastere;

- urbanizarea aproape totala a populatiei ocupata in industria prelucratoare si in ramura serviciilor;

Pornind de la aceste transformari si luand in considerare si influenta factorilor de ordin biologic si psihologic, se poate aprecia ca, in viitor, in mai toate tarile lumii, turismul se va transforma dintro preocupare ocazionala intruna permanenta, cu tendinta de a deveni o nevoie, o necesitate „de evadare”, resimtita din ce in ce mai mult de omul modern.

Cuvantul „turism” provine din termenul francez tour (calatorie, plimbare, miscare in aer liber, drumetie), fiind ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de calatorie de agrement, destindere, recreere, placere.

Din termenul „turism” a derivat si cel de „turist”, adica persoana care efectueaza calatoria pentru placerea proprie.

De la aceste speculatii lingvistice, mai tarziu s-a ajuns la adevarate definitii stiintifice ale notiunilor de turism si turist.

Ca orice activitate in plina evolutie si afirmare, turismul a fost obiect de cercetare pentru numeorsi specialisti, care, o data cu semnalarea lui ca fenomen, au incercat sa-i stabileasca dimensiunile in timp si spatiu, continutul, adica sa-l defineasca.

R. Guyer-Freuler (1905), arata ca „turismul in sensul modern al cuvantului este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si schimbarea mediului de viata, pe nasterea si dezvoltarea sentimenului de receptivitate pentru frumusetile naturii”.

In 1933, englezul F. W. Oglivie definea turistii drept niste persoane care „satisfac doua conditii: sunt departate de casa pentru o perioada care nu depaseste un an si cheltuiesc bani in acele locuri fara sa-i castige”, in timp ce compatriotul sau A. C. Norwal (1936) considera ca „turistul este acea persoana care intra intr-o tara straina pentru orice alt scop decat pentru a-si stabili o resedinta permanenta sau pentru afaceri si care isi cheltuieste, in tara unde se stabileste temporar, banii castigati in alta parte ”

Profesorul elevetian dr. W. Hunziker a elaborat in 1940, o definitie a turismului, acceptata pe plan mondial: „turismul este ansamblul de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara domiciliului lor, atata timp cat sejurul si deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanenta si o activitate lucrativa oarecare”.

O lucrare de prestigiu „The Shorter Oxford English Dictionary” (1950) defineste turismul ca fiind „teoria si practica din sfera calatoriilor, calatoria fiind de placere”, iar turistul drept „cel care face un tur sau mai multe tururi, in special cel ce face aceasta pentru recreere; cel care calatoreste de placere sau pentru motive culturale, vizitand diverse locuri pentru obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele asemanatoare”.

Dictionarul Enciclopedic roman (1966, vol. IV) propune urmatoarea definitie a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constand din parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distante, pentru vizitarea regiunilor pitoresti, a localitatilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice”.

„Dictionnaire touristique internatioanl” (1969) contine si el o formulare: „Turismul reprezinta ansamblul de masuri, puse in aplicare pentru organizarea si desfasurarea unor calatorii de agrement sau in alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizatii, societati sau agentii specializate, fie pe cont propriu, pe o durata limitata de timp, precum si industria care concura la satisfacerea nevoilor turistilor”, si tot in Dictionarul turistic international (traducere 1980) se precizeaza ca „turismul se distinge de calatorie, prin aceea ca implica pentru persoana in cauza, pe de o parte, alegerea deliberata a tintei, pe de alta parte, preocuparea exclusiva pentru satisfacerea placerii sale”.

In conceptia noastra, prin turism se intelege, in primul rand, ansamblul de activitati prin care omul isi petrece timpul liber calatorind in alta localitate sau tara pentru a vizita oameni si locuri, monumente si muzee, pentru a-si imbogati cunostintele generale, pentru a se distra si a face sport, pentru odihna sau tratament, iar in al doilea rand, industria creata pentru satisfacerea tuturor bunurilor si serviciilor solicitate de turisti la locul de destinatie, la un inalt nivel calitativ, si in conditiile protectiei si conservarii resurselor turistice, in special, si a mediului inconjurator in general.