Piața vinului

Orgnizarea propriu-zisa

Privire din ansamblu

Situația pieței vitivinicole din UE poate fi caracterizată în ultimii ani de următorii factori:o scădere a producției de vin în UE, o scădere a consumului de vin în UE și o creștere a exporturilor de vin către țări terțe care depășește cu mult creșterea importurilor de vin. Rezultatul net este o scădere a stocurilor care conduce la creșterea prețurilor vinului, în special în ultimii doi ani. A fost atins un echilibru al pieței, în timp ce anumite măsuri de piață, cum ar fi sprijinul pentru distilarea alcoolului alimentar și pentru utilizarea mustului concentrat au fost eliminate treptat.

România este una dintre marile ţări viticole ale lumii, o clasificare mondială făcută în funcţie de suprafaţa plantată cu viţă de vie şi în funcţie de producţia de struguri situând-o în primele zece poziţii.De asemenea, România se caracterizează prin tradiţia milenară şi print-o serie de caracteristici care o deosebesc de viticultura altor ţări. Astfel,viticultura românească este o viticultură de mare tradiţie cu rădăcini care se pierd în preistorie.

Această trăsătură îi conferă o serie de avantaje, precum tradiţiile legate de soiuri şi sortimente, practicile culturale, practicile oenologice etc, dar şi o serie de dezavantaje: dificultatea înrealizarea schimbărilor, în adaptarea soiurilor şi tehnologiilor pentru aobţine vinurile ce se cer în prezent pe piaţa mondială – deci o tendinţă,întrucâtva mai conservatoare.Datorită situării ţării noastre la 44-48 o latitudine nordică, adică nu departe de limita nordică de cultură a viţei de vie, se poate spune

că viticiltura românească este o viticultură septentrională. Aceasta determină o atenţie sporită în amplasarea culturilor şi protejarea lor întimpul iernii, dar oferă şi o paletă mult mai variată de condiţii pentruobţinerea diferitelor vinuri.Cum peste 75% din arealele delimitate pentru producereavinurilor de origine controlată din ţara noastră se află pe pante în zonacolinară, se poate spune că viticultura românească este una colinară. Înacelaşi timp, viticultura românească oferă posibilitatea obţinerii unei palete largi de vinuri. De exemplu, dealurile subcarpatice meridionale,generoase din punct de vedere termic (Dealu Mare, Sâmbureşti, VânjuMare, Oreviţa, Drâncea etc.) oferă condiţii excelente pentru producereade vinuri roşii de înalta calitate.

La nivel regional şi central s-au constituit începând cu anul 2002 o serie de organisme profesionale, interprofesionale şi patronale curol deosebit de important în reglementarea şi susţinerea activităţii viti-vinicole. Cele mai importante sunt:

- Organizaţia Naţională Interprofesională Vitivinicolă(ONIV);

- Patronatul Naţional al Viei şi Vinului (PNVV);-

-Asociaţia Producătorilor şi Exportatorilor de Vinuri din România (APEV)

Un prim pas a fost făcut prin aprobarea Legii nr.67 din 1997 – Legea viei şi vinului, care reglementează înfiinţarea şi defrişarea plantaţiilor viticole, producerea materialului de plantat, producerea şi valorificarea

vinului.În acelaşi timp, se instituie un cadru legal pentru îndrumarea şicoordonarea realizării producţiei viti vinicole. Această lege a fost abrogată în 2002, în momentul adoptării Legii nr.244/2002, lege care are rolul de a armoniza cadrul legislativ românesc cu cel european, învederea aderării la Uniunea Europeană.