Politica de mediu a Uniunii Europene

Introducere

Au trecut peste trei decenii de când Uniunea Europeană a adoptat primul program de acţiune pentru protecţia mediului. De la o abordare sectorială, europenii au trecut la elaborarea de strategii de dezvoltare durabilă, integrând mediul în toate componentele politicilor comunitare; Uniunea a adoptat peste 200 de acte legislative, a dezvoltat un sistem tot mai complex de instrumente, a promovat cercetarea şi inovarea tehnologică pentru a găsi tehnologii nepoluante, a dezvoltat eco-pieţe, a încercat să acţioneze la nivelul comportamentelor de consum şi de producţie (apreciate astăzi ca factor cheie determinant al degradării sistematice a mediului şi a eco-sistemelor), s-a implicat activ în acţiunea la nivel global în direcţia reorientării politicilor economice către o dezvoltare durabilă în toate ţările lumii.

Prezentare generală

Politica de mediu a Uniunii Europene a apărut ca domeniu separat al preocupării comunitare in anul 1972, impulsionată de o conferinţă a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra mediului înconjurător, care a avut loc la Stockholm.

Politica de mediu a Uniunii Europene, asa cum a fost stabilită prin Tratatul CE, are ca scop asigurarea sustenabilităţii activităţii de protecţie a mediului, prin includerea acesteia în politicile sectoriale ale UE, prin elaborarea de măsuri de prevenire, prin respectarea principiului cel care poluează plateşte, prin combaterea la sursa a poluării, şi prin asumarea în comun a responsabilităţii. Acquis-ul cuprinde aproximativ 200 de instrumente legislative care acoperă un număr mare de sectoare, precum poluarea apei şi a aerului, gestionarea reziduurilor şi produselor chimice, biotehnologia, protectia împotriva radiaţiilor şi conservarea naturii. Statele Membre trebuie să se asigure ca o evaluare a impactului asupra mediului înconjurator a fost efectuată înainte de a aproba dezvoltarea anumitor proiecte din sectorul public sau privat. Prin însăși natura sa, mediul transcende politicul, juridicul și granițele trasate de oameni. Prin urmare, cooperarea între statele membre și între UE și restul lumii este esențială dacă dorim să facem față provocărilor care ne afectează pe toți. Acestea variază de la secetă și inundații, la poluare și amenințări la adresa capitalului natural și a biodiversității Europe. Obiectivul de bază al politicii de mediu a UE este acela de a consolida capitalul natural, de a promova o economie care utilizează resursele în mod eficient și de a proteja sănătatea populaţiei. O strategie de mediu coordonată la nivelul UE creează sinergii şi asigură coerența între politicile UE și, dată fiind relevanța legislației de mediu pentru mai multe sectoare de activitate, va garanta aplicarea unor condiții echitabile în desfăşurarea activităților acestora. Mulţi consideră că mediul este ceva care ni se cuvine, însă presiunea asupra resurselor limitate ale planetei noastre crește într un ritm fără precedent. Dacă aceasta va continua, generațiile viitoare vor fi private de moștenirea lor legitimă. Abordarea problemei presupune acțiuni colective care implică UE, autoritățile naționale, regionale și locale, întreprinderile, ONG urile și oamenii obișnuiți.

Evolutie.Istoric

Documentele care stau la baza politicii de mediu a UE sunt Programele de Acţiune pentru Mediu (PAM)5, primul dintre ele fiind adoptat de către Consiliul European în 1972 şi fiind urmat de alte cinci. Aceste programe de acţiune sunt, de fapt, o combinaţie de programe pe termen mediu atural printr-o abordare atural şi constau într-o tratare atural şi sectorială a problemelor ecologice. Primele două programe de acţiune pentru mediu, PAM 1 (1973-1977) şi PAM 2 (1977-1981) atural o abordare sectorială a combaterii poluării şi promovează nevoia de protecţie a apei şi a aerului, prin introducerea unor atural minime de poluare. PAM 3 (1982 -1986) şi PAM 4 (1987-1992) atural evoluţia politicilor comunitare la acel moment şi dezvoltarea „pieţei interne”6 , astfel încât obiectivele de mediu să fie atural cu cele ale pieţei. Abordarea calitativă se schimbă, iar obiectivele de mediu încep să fie văzute ca instrumente de creştere a performanţei şi competitiviţăţii economice. În plus, PAM 4 promovează abordarea integrată a politicii de mediu şi introduce conceputul „dezvoltării durabile”7.Al 5-lea Program de Acţiune pentru Mediu ( 1993 -2000), numit şi „Către o dezvoltare durabilă”8 a transformat dezvoltarea durabilă în strategie a politicii de mediu. Această abordare apare, de altfel, în toate politicile UE odată cu Tratatul de la Amsterdam (1997), când este promovată ca politică atural al. În această perspectivă, dezvoltarea durabilă înseamnă:

- menţinerea calităţii generale a vieţii;

- menţinerea accesului continuu la rezervele atural;

- evitarea compromiterii pe termen lung a mediului;

- înţelegerea dezvoltării durabile ca acea dezvoltare ce răspunde nevoilor prezentului,

fără a afecta capacitatea generaţiilor viitoare de a răspunde propriilor lor nevoi.

Alte elemente de noutate aduse de PAM 5 sunt schimbarea direcţiei politicii de mediu către o politică bazată pe consens, prin consultarea părţilor interesate în cadrul procesului de luare a deciziei, precum şi trecerea de la o abordare bazată pe control la una bazată pe prevenire şi operaţionalizată prin utilizarea de instrumente economice şi atura.

Al 6-lea Program de Acţiune pentru Mediu (2001-2010), numit şi „Alegerea noastră, viitorul atural” este consecinţa procesului de evaluare atura a rezultatelor PAM 5 (realizată în anul 2000) şi stabileşte priorităţile de mediu pe parcursul prezentei decade.

Au fost identificate astfel 4 arii prioritare ce atural direcţiile de acţiune ale politicii de mediu:

1) schimbarea atural şi încălzirea atura – are ca obiectiv reducerea emisiei de gaze ce produc efectul de seră cu 8% faţă de nivelul anului 1990 (conform protocolului de la Kyoto);

2) protecţia naturii şi biodiversitatea – are ca obiectiv îndepărtarea ameninţărilor la adresa speciilor pe cale de dispariţie şi a mediilor lor de viaţă în Europa;

3) sănătatea în raport cu mediul – are drept obiectiv asigurarea unui mediu care să nu aibă un impact semnificativ sau să nu fie riscant pentru sănătatea umană;

4) conservarea resurselor atural şi gestionarea deşeurilor – are ca obiectiv creşterea gradului de reciclare a deşeurilor şi de prevenire a producerii acestora.

Aceste arii prioritare sunt completate de un set de măsuri ce duc la realizarea obiectivelor lor şi care au în vedere:

- Aplicarea efectivă a legislaţiei comunitare de mediu în SM;

- obligativitatea analizării impactului principalelor politici comunitare asupra

mediului;

- implicarea strânsă a consumatorilor şi producătorilor în identificarea de soluţii

pentru problemele de mediu;

- asigurarea accesului general la informaţiile de mediu, în vederea dezvoltării

preocupării pentru protecţia acestuia;

- accentuarea importanţei reducerii poluării urbane şi a utilizării adecvate a terenurilor

(în scopul conservării peisajelor şi a mediilor atural).