Politici

INTRODUCERE

În România, competenţa în emiterea legilor revine puterii legislative, respectiv Parlamentului, format din cele două camere: Senatul şi Camera Deputaţilor, fiind unicul organ legiuitor.

Parlamentul a adoptat în 1991,Legea fundamentală a ţării – Constituţia, prin reunirea celor două camere în Adunarea Constituantă, care a fost modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003.

Termenul lege este folosit în două acceptiuni: o acceptiune larga (lato sensu), care exprimă orice act normativ și o acceptiune restrânsă (stricto sensu), prin care se desemnează actul juridic al parlamentului (autoritate legiuitoare).

Legea este acel act normativ care este elaborat de către puterea legislativă după o procedură specială şi care, reglementând cele mai importante relaţii sociale, dispune de o forţă juridică superioară celorlalte acte normative ce i se subordonează.

În categoria de legi intră:

- Constituţia – ca lege fundamentală a unui stat;

- Codul – ca lege în care reglementările îmbracă o anumită formă de sistematizare.

La rândul lor, legile se clasifică în:

- legi constituţionale sau fundamentale.

Ca acte emise de organul executiv, ordonanţele nu pot depăşi, sub aspectul forţei juridice, legea. Ea reprezintă principalul izvor de drept şi consfinţeşte sistemul politic al unei societăţi, instituţia proprietăţii, bugetul statului, infracţiunile şi pedepsele.

Actul normativ este un izvor de drept creat de organele autorităţii publice, care conţine reguli generale şi obligatorii a căror aplicare, la nevoie, este asigurată prin forţă de constrîngere a statului. Orice act normativ emis de IFPS va avea efecte juridice, numai în cazul publicării acestuia în Monitorul Oficial, pentru că doar astfel, poate servi drept bază normativă.

În România, există o serie de acte normative subordonate legii, dintre care menţionăm: decretele (acte emise de către şeful statului); acte ale organelor centrale executive – hotărâri, ordonanţe, instrucţiuni, elaborate de guvern, ministere sau alte organe centrale de stat; acte ale organelor locale (prefectură, primărie, diverse agenţii, inspectorate, ş.a.).

Hotărârile cu caracter normativ ale guvernului. Având fundamente în Constituţie şi legi, hotărârile prevăd măsuri de aplicare a legilor în mai toate domeniile.

Însă, pentru o durată limitată şi în baza unei împuterniciri exprese (de regulă, în perioada vacanţei parlamentare), guvernul poate emite ordonanţe, care însă ulterior trebuie supuse aprobării Parlamentului, prin lege.

Constituţia are poziţia principală (primară) în ierarhia legilor şi a celorlalte acte juridice normative deoarece dispune de forţă juridică superioară faţă de toate acestea

Constituţia are ca obiect:

◦ reglementarea principiilor fundamentale ale organizării sociale şi de stat;

◦ sistemul organelor şi separaţiei puterilor în stat;

◦ drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor

Conţinutul actelor juridice normative trebuie să fie conform cu prevederile Constituţiei.

- legi organice – adoptate, în baza importanţei lor, printr-o procedură mai pretenţioasă, care necesită obţinerea unei majorităţi calificate în Parlament. Conform Constituţiei României, legile organice se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere a Parlamentului.

- ordinare – celelalte legi. Conform Constituţiei României, legile organice se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră a Parlamentului.

Actele juridice normative subordonate legii. Acestea au denumiri şi forme diferite în cadrul sistemului de drept al fiecărui stat. În România, din categoria actelor normative subordonate legii fac parte:

Hotărârile de Guvern; Ordonanţele Guvernului; Ordinele