Practică tehnologia creșterii animalelor - studiul producției de carne la bovine

INTRODUCERE

Bovinele au o importanţă social-economică, sanitară, biologică şi ecologică de prim ordin în economia multor state.

Ele furnizează un volum mare de produse animaliere, de certă importanţă pentru consumul populaţiei şi pentru industria prelucrătoare. Astfel, bovinele furnizează 96% din cantitatea totală de lapte ce se consumă pe glob, 33% din cea de carne şi 90% din totalul pieilor grele, de bună calitate, ce se utilizează în industria prelucrătoare.

Carnea şi produsele din carne reprezintă surse importante de energie, proteine, minerale, vitamine, aminoacizi esenţiali necesari pentru buna funcţionare a mecanismelor fiziologice umane şi pentru păstrarea sănătăţii.

Se poate aprecia că, o bovină, în condiţii normale de exploatare, poate să asigure necesarul optim de carne pentru 6-8 locuitori, iar lapte pentru 10-15 locuitori. Un litru de lapte are valoarea nutritivă echivalentă cu 600g carne de vacă, 750g carne de viţel, 400g carne de porc, 500g peşte, 9 ouă, 100g brânză, 125g pâine, 100g miere, 1400g mere şi 2400g varză.

Bovinele furnizează materie primă necesară industriei laptelui şi cărnii pentru obţinerea produselor carnate şi lactate.

În afară de carne, în alimentaţie se foloseşte şi cel de al treilea sfert (ficat, creier, inimă, pulmon, splină, limbă, testicole, uger, burtă, buze şi seu). De asemenea se foloseşte şi sângele, atât ca atare, pentru unele preparate din carne, cât şi pentru făină de sânge, plasmă uscată etc.

Glandele endocrine se folosesc pentru prepararea unor medicamente.

Pielea constituie materie primă pentru industria pielăriei, din oase se prepară făina de oase şi cleiuri pentru folosinţe diverse.

Taurinele produc mari cantităţi de dejecţii: 8-12 tone / 1 UVM, ele furnizând 70% din îngrăşămintele organice utilizate în agricultură, de la o singură bovină obţinându-se pe an 100 kg azot, 20-30 kg fosfor şi 80-90 kg potasiu.

Prin necesitatea cultivării plantelor ameliorative: trifoi, lucernă, ghizdei, sparcetă, soia, mazăre, ca surse de proteină pentru rumegătoare, acestea lasă în sol cantităţi importante de azot, circa 100-150 kg.

Există, după datele statistice actuale şi o corelaţie între densitatea bovinelor pe 100 hectare teren arabil şi producţia de grâu, cartofi şi sfeclă de zahăr.

Mai trebuie precizat, că bovinele concurează cel mai puţin omul, în alimentaţie.

Tot mai mulţi fermieri se orientează către creşterea şi exploatarea taurinelor de carne având în vedere posibilităţile oferite de structura efectivelor, de condiţiile geo-climatice, precum şi de cererea tot mai crescută a cărnii de bovine pe piaţa europeană.

În România se impune implementarea raselor de carne, în condiţiile în care rasele de vaci de carne aduc profit mai mare în zonele de munte, decât vacile de lapte. Cu alte cuvinte fermierii ar putea exploata, în mod gratuit, peste 2,1 milioane de hectare de păşuni şi pajişti alpine.

Un alt motiv important este cel legat de un deficit de carne vită de peste 200.000 de tone/an, în Uniunea Europeană, în perioada 2007-2010. În momentul de faţă acest tip de vacă nu este foarte răspândit în România. Vorbim de un efectiv de 29 de mii de exemplare, adică nu mai mult de 2,3% din numărul total de exemplare.

Tehnologia de creştere a vacilor de carne este foarte simplă, şi costurile sunt mai scăzute decât în cazul creşterii vacilor de lapte. Primul lucru care reduce foarte mult costurile este că pentru vacile mame nu se construiesc grajduri. Animalele sunt ţinute tot timpul anului pe păşune, chiar şi în sezonul rece. Unele rase au nevoie de grajduri acoperite numai în perioada fătărilor. Altele, cum este rasa Angus, pot făta fără probleme la sfârşitul lunii februarie, chiar în zăpadă.

Mai mult, păşunatul este foarte bine controlat, cu garduri electrice. Animalele se mută de pe o parcelă pe alta atunci când înălţimea vegetaţiei scade la 10 cm. Această mutare trebuie să aibă loc o dată la 10-15 zile. În sezonul cald, pentru a preveni degradarea păşunii, animalele se mută chiar şi de două ori pe zi de pe o parcelă pe alta. Întreţinerea vacilor de carne costă cu atât mai puţin cu cât pentru creşterea acestora, furajul principal este masa verde, care repzintă 90-95% din furajul total. Cele mai cunoscute rase de carne sunt rasele aberdeen- angus, caharolaise, limousine şi bleu blanch belgique. (detalii în ANEXA)