Praf de Ouă

I. INTRODUCERE

Istoric

Ouale de pasare au constituit un aliment pretios încă din perioada preistorică, atât în perioada în care se vâna cât şi cea în care pasarea a devenit domestică. În Egipt, în mormântul lui Harembab construit prin 1420 ien s-au descoperit picturi reprezentând oameni cărând ouâ de struţ si alte ouî mari, presupunandu-se ca sunt cele de pelican, ca si ofrande. In Roma antica, ouale erau conservate printr-o serie de metode si in multe cazuri mesele incepeau cu un fel de mancare care includea oua. Romanii spargeau coaja in farfuria lor pentru a preveni ca spiritele rele sa se ascunda in oua. In perioada medievala ouale erau interzise pe durata Postului.

Este posibil ca cuvântul maioneza să provina de la moyeu, cuvânt din franceza medievala, care se refera la galbenus si inseamna centru. Ouăle bătute la care se adaugau sucuri de fructe acide erau foarte populare in Franta secolului 17 ; probabil acest amestec a stat la originea unui desert traditional englez.

Industria prafului de ouă s-a dezvoltat în secolul 19 înainte-a dezvoltării tehnologiei de conservare prin congelare. În 1878 o companie din St Louis, Missouri a inceput transformarea galbenusului si albusului de ou intr-un praf de culoare maro deschis folosind un procedeu de uscare. Productia prafului de ou s-a marit pe perioada celui de-al doilea razboi mondial si a fost folosita de armata Statelor Unite si a aliatilor acesteia.

Oul reprezintă un aliment deosebit de valoros pentru hrana omului datorita imbogatiei lui in factori nutritivi indispensabil organismului.

Sub denumirea de oua se comercializeaza oule de gaina; mai sunt consumate, pe scara mai restransa, si oule de rata, de gasca, de curca, diferentiate prin marime si prin proporţia diverselo componente.

Necesarul de ouă proaspete pentru consumul populaţiei este asigurat de întreprinderi care dispun de conditi de cresterea pasarilor pentru carne, precum şi a unor rase mari producatoare de oua. S-au obtinut şi rase de pasari hibrizi denumite Alb si Rosu care dau producti mari de ou capabile sa asigure un consum permanent cu acest aliment in tot timpul anului. Pentru consumul industrial, necesarul de ou este asigurat prin crearea de fabrici capabile sa produca prin deshidratare.

Oul de găina are, in general, o greutate cuprinsa intre 36-70g şi se compune din trei parti principale anatomice: coaja, albusul si galbenuşul.

Sortimente şi tipuri de ouă

Tipurile de oua

1. Ouă cu coaja maronie

Culoarea cojii poate varia dar nu are nicio legatura cu calitatea, savoarea, valorile nutritionale, caracteristicile de pregatire sau grosimea coajii de ou. Culoarea cojii de ou depinde numai de rasa gainii.

2. Ouă organice

Sunt produse de gainile care sunt hranite cu cereale cunoscute ca fiind organice, fara pesticide si ingrasaminte. Cresterea numarului de hormoni sau administrea antibioticelor fiind interzise. Ouale organice au acelasi continut nutritional, grasimi sau colesterol ca si in cazul oualelor obisnuite.

3. Ouă de ţară

Sunt produse de gainile care sunt lasate sa racaie in tarane, si fac miscare si cunosc un loc amenajat de stapan unde sa fac oua. Valorile nutritonale ale acestui ou sunt acelasi cu cele ai unui ou facut in ferme.

4. Ouă supuse unui proces tehnologic

Acestea sunt sparte de o masinarie speciala, apoi pasteurizate, si apoi impachetate in lichid, inghetate si uscate. In urma acestui procedeu ouale pot contine conservanti, aditivi, coloranti

Oul se diferentiaza in functie de specia de la care provine.

Denumirea de oua se atribuie celor de gaina. Ouale celorlate specii preiau si denumirea de specie de la care provin (ouale de rata).

Sortimentul de oua se diferntiaza dupa prospetime in oua foarte proaspete (dietice), de maximum cinci zile (pastrate in conditi de refrigerare) si proaspete, peste cinci zile. Ouale dietice trebuie sa fie marcate cu data obtinerii.

Sortimentului de oua de gaina se diferentiaza dupa morime in:

- oua mari peste 50g/bucata;

- oua mici intre 40-50g/bucata;

- oua sub standar cu o greutate sub 40g, care se comercializeaza la kg.

Pe plan international, ouale de gaina se clasifica dupa greutate in 6 grupe (tabelul nr.1): speciale, mari, standar, obisnuite, mici si foarte mici.

In circuitul international pot intra numai ouole din primele patru categorii: speciale, mari, standar şi obişnuite.