Cuprins
- PLANUL PROIECTULUI
- INTRODUCERE 3
- CAPITOLUL I – Cadrul natural 5
- CAPITOLUL II – Măsuri de îmbunătăţire a pajiştilor 16
- 2.1. Măsuri de suprafaţă 17
- 2.2. Măsuri radicale 34
- CAPITOLUL III – Înfiinţarea de pajişti temporare în locul pajiştilor permanente degradate 40
- CAPITOLUL IV – Folosirea pajiştilor prin păşunat 44
- 4.1. Sisteme de păşunat 44
- 4.2. Tehnica păşunatului 46
- 4.3. Măsuri pentru organizarea păşunatului raţional 49
- CAPITOLUL V – Aplicaţii practice 57
- CONCLUZII 71
- BIBLIOGRAFIE
Extras din proiect
INTRODUCERE
O componentă importantă a patrimoniului funciar al ţării noastre o constituie suprafaţa de 4,9 milioane hectare de pajişti permanente, considerate, pe bună dreptate, o avuţie naţională deoarece reprezintă 33% din suprafaţa totală a ţării şi 21% din suprafaţa agricolă. Această suprafaţă, în condiţiile aplicării unor tehnologii moderate de cultivare, ar putea asigura hrana, anual, pentru cel puţin 10 milioane UVM (unităţi vită mare). Din păcate, până în acest moment, acest indicator economic de apreciere a valorii de utilizare a pajiştilor nu s-a realizat, datorită atât lipsei unui cadru juridic specific de folosire a acestor suprafeţe, cât şi a dezinteresului faţă de potenţialul agroecologic pe care îl oferă aceste suprafeţe.
În ultimii ani, în ţările cu tradiţie din Uniunea Europeană, valoarea fondului pastoral este exprimată printr-un indicator de multifuncţionalitate, circumscris conceptului de dezvoltare durabilă.
Această nouă concepţie de multifuncţionalitate a pajiştilor permanente înglobează atât funcţia agronomică (de producţie) a acestora, cât şi altele, tot atât de importante, cum sunt: folosirea şi conservarea biodiversităţii florei şi faunei specifice, protecţia solului, creşterea calităţii mediului (calitatea peisajului), dezvoltarea agroturismului ecologic. Prin această nouă modalitate de folosire a resurselor oferite de covorul vegetal al pajiştilor permanente, omul trebuie să respecte şi să-şi armonizeze interesele respectând legile naturii, deoarece aplicarea necontrolată a tehnologiilor şi exploatarea abuzivă a resurselor duce la dezechilibre ireversibile în relaţia sol - covorul vegetal al pajiştei - animal - ou.
În condiţiile din ţara noastră, peste 70% din suprafaţa de pajişti permanente se regăsesc pe terenuri în pantă, supuse în permanenţă proceselor de eroziune. Dacă vegetaţia ierboasă nu ar acoperi aceste suprafeţe s-ar produce adevărate catastrofe ecologice, cu urmări de natură economico - socială incalculabile.
Pajiştile permanente din România mai păstrează încă una din cele mai complexe biodiversităţi floristice din Europa. În această structură floristică intră numeroase specii de plante cu o valoare pastorală ridicată, ce formează producţia de furaj a pajiştilor. De asemenea, pajiştile româneşti pot fi considerate adevărate bănci naturale de germoplasmă din care, prin diferite metode de ameliorare, se creează genotipuri noi, formate din soiuri şi hibrizi performanţi.
În covorul vegetal al pajiştilor permanente există peste 200 de specii de leguminoase anuale şi perene, care au un rol important în creşterea calităţii furajului în substanţe proteice. Totodată, în condiţiile din ţara noastră, aceste leguminoase aprovizionează, prin procesul simbiotic de fixare a azotului atmosferic, solurile cu cantităţi importante de azot biologic, între 30 - 150 kg/ha/an.
O mare parte din flora covorului vegetal al pajiştilor permanente nu este încă utilizată. Astfel, se impune realizarea unei cartări floristice privind ponderea plantelor medicinale şi a celor melifere.
Spectrul culorilor şi arhitectura morfologică a speciilor din pajiştile permanente îmbunătăţesc calitatea peisagistică a covorului vegetal, cu consecinţe directe pozitive asupra dezvoltării turismului ecologic în ţara noastră.
În consecinţă, la baza folosirii sistemului multifuncţional al pajiştilor stă aplicarea unei gestionări integrate a covorului vegetal, prin care valoarea de utilizare a pajiştilor capătă o nouă dimensiune, racordată sistemului de dezvoltare durabilă. Totodată, modul de utilizare multifuncţională a patrimoniului pastoral poate constitui şi un etalon de apreciere a gradului de integrare a agriculturii româneşti în structurile europene.
CADRUL NATURAL:
Elemente ale cadrului natural - Caracteristicile reliefului
Municipiul Roman este situat în partea de est a judeţului Neamţ, în partea centrală a podişului Moldovei la aproximativ 3 Km amonte de confluenţa râurilor Moldova şi Siret, pe malul stâng al râului Moldova, având următoarele vecinătăţi: la
sud municipiul Bacău la o distanţă de 42 Km, la est municipiul Iaşi, la o distanţă de 84 Km cu străbaterea oraşului Târgu Frumos pe calea rutieră, la nord municipiul Botoşani, aflat la o distanţă de 107 Km, iar la vest municipiul Piatra Neamţ, situat la 50 Km.
Relieful municipiului Roman şi al împrejurimilor acestuia are un aspect puţin pronunţat şi este rezultatul fenomenelor de eroziune şi de confluenţă al celor două râuri Siret şi Moldova.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Pratologie si Pratotehnica.docx