Procedee și echipamente pentru prelucrarea nămolului

I.Introducere

In statiile de epurare, ca urmare a diverselor procese tehnologice, se formeaza namoluri care concentreaza poluantii eliminati din apa.Aceste namoluri reprezinta un pericol deosebit pentru mediul inconjurator, iar costul prelucrarilor intervine cu o pondere mare in valoarea costurilor de investitie si exploatare a statiilor de epurare.

Tehnologia de prelucrare a namolurilor trebuie sa fie subordonata valoficarii si evacuarii finale, in caz contrar statia de epurare va fi compromisa prin nerealizarea integrala a scopului sau.

Pentru tratarea namolurilor, cu toate ca nu se pot stabili retete si tehnologii universal valabile, exista totusi o serie de procedee tehnice cu ajutorul carora se pot prelucra aceste produse rezultate in procesele de epurare.

Printre procedeele cele mai uzuale de prelucrare se enumera:ingrosarea, fermentarea, conditionarea, deshidratarea, uscarea, incinerarea etc.Aplicarea unui anumit procedeu sau a unei combinatii de procedee de prelucrare presupune cunoasterea temeinica a caracteristicilor materialului supus tratarii, precum si a performantelor care se pot obtine in procesele unitare.

II.Formarea si caracteristicile namolului

Epurarea apelor uzate in vederea evacuarii in receptorii naturali sau recircularii conduce la retinerea si formarea unor cantitatii importante de namoluri ce inglobeaza atat impuritatile continute in apele brute, cat si cele formate in procesele de epurare.

Schemele tehnologice aplicate pentru epurarea apelor uzate industriale, ca de altfel si pentru cele orasenesti din care rezulta namoluri, se pot grupa in doua mari categorii:cele privind epurarea mecano-chimica si cele privind epurarea mecano-biologica.

Namolurile rezultate din epurarea apelor uzate, indiferent de natura lor, sunt sisteme coloidale complexe cu compozitie eterogena.Ele contin particule coloidale(diametru mai mic decat 1µm), particule in faza dispersa cu diameru cuprins intre 1 si 100µm si agregate in suspensie cu aspect gelatinos ca si polimeri organici de origine biologica.

Definite din punct de vedere tehnologic, namolurile se considera ca faza finala a epurarii apelor, in care sunt inglobate produse ale activitatii metabolice si/sau materii prime, produsi intermediari si produse finite ale activitatii industriale.

Clasificarea namolurilor

Namolurile se pot clasifica dupa mai multe criterii:

a)Dupa provenienta apei uzate, exista:

-namoluri de la epurarea apelor uzate orasenesti;

-namoluri de la epurarea apelor industriale;

b)Dupa treapta de epurare , se disting:

-namol primar din decantoarele primare;

-namol secundar din decantoarele secundare;

-namol amestecat:namol activ in exces sau namol de la filtrele biologice, combinat cu namol primar;

c)Dupa stadiul de prelucrare in cadrul gospodariei de namol, se mentioneaza:

-namol proaspat;

-namol fermentat, stabilizat aerob, anaerob sau chimic;

d)Dupa compozitia chimica, se disting:

-namoluri cu o compozitie predominant organica, ce contin peste 50% substante volatile in substanta uscata;

-namoluri cu o compozitie predominant anorganica, ce contin peste 50% substante minerale in substanta uscata;

Cantitatile de namol .Cantitatile ce se retin in deferitele trepte de epurare sunt variabile de la o sursa la alta, in functie de caracteristicile fizico-chimice ale apei brute, de procedeul si de gradul de epurare impus.Astfel, pentru apele uzate orasenesti, cantitatile de namol sunt cuprinse intre 65 si 90 g/om-zi.

In ceea ce priveste cantitatile specifice de namol provenit din apele uzate industriale, nu se pot indica valori medii, intrucat acestea depind de o serie de factori variabili de la o unitate la alta.

Se pot cita unele exemple, pentru a ilustra gradul de incarcare cu materii in suspensie, astfel:in urma epurarii mecano-chimice a apelor uzate provenite de la decapari si tratamente de suprafata, rezulta cantitati insemnate de namol, reprezentand circa 30% din volumul apei tratate, cu o umiditate de peste 95%; la preparatiile de carbune, materialul solid din apele uzate reprezinta 10-15% din volumul total, concentratia suspensiilor fiind de circa 40g/l(substante in suspensie uscate);la epurarea mecano-chimica a apelor uzate din industria celulozei si hartiei(precipitare cu saruri de fier), namolul rezultat constituie circa 20-30% din volumul apei epurate etc.

Caracteristicile fizico-chimice.Caracteristicile fizico-chimice ale namolurilor depind de provenienta apei uzate si tehnologia de epurare.Pentru a caracteriza namolurile se apeleaza la indicatori generali(umiditate , greutate specifica, pH, raport mineral/volatil, putere calorica etc.

Datorita naturii complexe a namolurilor, indicatorii generali si specifici se completeaza si cu alti parametri ce caracterizeaza modul de comportare a namolurilor la anumite procese de prelucrare(fermentabilitate, rezistenta specifica la filtrare, compresibilitate etc.

Principalele caracteristici fizico-chimice ale namolurilor, care prezinta interes in tehnologia de prelucrare si evacuare sunt prezentate in continuare.