Proiect de An la Organizarea și Amenajarea Teritoriului Agricol

1. Delimitarea suprafetei amenajate si caracterizarea cadrului natural

Desfasurat între paralelele de 47o28’44’’în nord si 46o24’46’’ în sud respectiv meridianele de 23o39’22’’ în vest si 24o13’46’’ în est, judetul Cluj se situiaza în jumatatea nord-vestica a tarii, la contactul a trei unitati naturale reprezentative: Muntii Apuseni, Podisul Somesean si Campia Transilvaniei, toate trei incluse, numai partial, în cuprinsul celor 6650 km2 ai arealului sau geografic. Localitatea Dej aflandu-se situata în partea de nord a acestui judet.

1.1. Caracterizarea fizico-geografica si administrativa a teritoriului

În functie de relieful dominant, localitatea Dej este o localitate a judetului Cluj, fiind format din dealuri (peste 2/3 din suprafata) si de munte , campie cu treapta de relief cu valori sub 200 m, lipsind integral.

Cotele cele mai reprezentative se înregistreaza în masivele Vladeasca 1842 m (1838 la statiunea meteorologica Dej) si Muntele Mare-1826 m, iar altitudimea minima, 227 m la iesirea somesului din judet.

Relieful muntos al acestei zone este reprezentat de Muntii Apuseni care ocupa prin ramificatiile lor nord-estice, ceva mai putin de o treime din suprafata judetului (sectorul vestic si nord-vestic), fiind reprezentati prin masivele Muntele Mare si Vladeasca (prelungite si în judetele limitrofe, Bihor si Alba), precum si prin culmile intermediare, din bazinele Somesului Cald si Somesului Rece (Muntii Gilaului), respectiv extremitatea nordica a Muntilor Trascaului.

Petrografic, masivul Vladeasca e alcatuit din roci vulcanice (dacite si andazite), Muntele Mare din granite vechi si din sisturi cristaline, aceiasi structura întalninde-se si în Muntii Giulaului. Prin îndelungata lor modelare de catre factorii externi (vanturi, ploi, înghet-dezghet, ape curgatoare) aceste formatiuni au generat un relief caracterizat prin interfluvii larg ondulate, uneori ca niste adevarate sesuri suspendate.

Spre deosebire de interfluviile largi, favorabile amplasarii asezarilor, care urca pana la 1200-1300 m, vaile sunt adanci (pe alociri depasind 600-800 m) înguste, umbrite si neospitaliere, dar pretande-se la amenajarea unor importante obective hidroenergetice.

Podisul Somesean se caracterizeaza prin raportul strans între structura geologica-reprezentata printr-o alternanta de formatiuni sedimentare (calcare, gresii, marme, argile) usor înclinate spre axa Somesului-si formele de relief, dominand suprafetele structurale, abrupturile cu înclinari de peste 25-300 (coaste sau cueste), vaile asimetrice (Capusul, Nadasul, Somesul Mic pana la Apahida), cu îngustari locale sub forma de chei (Cheile Baciului în calcare eocene)

În mod deosebit se remarca aliniamentul de coaste fragmentate si în general abrupte, pe seama tufurilor vulcanice, mai rezistente la eroziune, s-au impus în relief dealurile cu înaltimi de peste 600 m si care strajuie localitatile Chinteni, Vultureni, Soimeni, Cornesti, Tiocu, culminand la 693 m.

Ca procese de versant sunt specifice alunecarile de teren monticulare (cunoscute de localnici sub numele de “glimee”) din dealurile Techintau, Murgau, Piatra Soimilor, Grecea, alunecari vechi (cuaternare) ce dau o nota particulara reliefului deluros de ansamblu din sud-vestul Podisului Somesean.

Campia Transilvaniei, corespunzatoare treimii estice si sud-estice a judetului, reprezinta, ca treapta de relief, o unitate deluroasa intens defragmentata, dar, exceptand cateva cote din dealurile Ungurasului, de langa Dej, care se apropie sau depasesc cu putin 600 m, celelalte interfluvii principale se mentin sub 550 m, pentru ca în interiorul bazinelor hidrografice ale Gadalinului, Fizesului, Bandei, Boldutului, altitudinile sa treaca rar de 450 m, iar la nivelul luncilor acelorasi vai sa coboare, aproape generalizat, sub 300 m. Intens si de timpuriu defrisata, regiunea a capatat denumirea de “campie” pentru functia s-a economica de grânar transilvanean.

Ca procese de versant, sunt de semnalat în special alunecarile de teren, eroziunea torentiala este în general atenuanta, exceptand dealurile Fizesului si ale Ungurasului unde fregventa acestor fenomene pune unele probleme legate de valorificarea rationala a terenurilor.