Proiect la siguranță alimentară și nutriție umană - tehnologia produselor de panificație - biscuti

I. SIGURANTA CONSUMATORULUI DE ALIMENTE *

Devenita o problema globala a omenirii, interconectata cu celelalte probleme globale ( de mediu, energetic ), problema agroalimentara intra nu numai in preocuparea organizatiilor internationale, a guvernelor si a specialistilor in domeniu, ea a devenit o preocupare de masa, mai ales in ceea ce priveste legatura intre sanatate si alimentatie.

Senzibilizarea populatiei se datoreaza temei legate, pe de o parte, de epizootii (gripa aviara – in Asia, si nu numai), encefalita spongioasa la taurine ( boala “vacii nebune”) sau tricineloza la porcine si, pe de alta parte, de efectele negative ale pesticidelor, ingrasamintelor si ale aditivilor alimentari de sinteza ( probleme mediatizate mult in ultimul timp ). Un alt motiv de ingrijorare a populatiei il constituie incidenta din ce in ce mai accentuata a obezitatii, atat in tarile dezvoltate cat si in cele in curs de dezvoltare.

Siguranta consumatorului de marfuri alimentare este data atat de accesul la hrana si de siguranta alimentelor ( din punct de vedere nutritiv si sanitar ).

In ultima instanta, politica agrara, politica alimentara si politica nutritionala fac obiectul preocuparii guvernelor fiecarei tari. De altfel, prin Declaratia de le Roma la Sommet –ul Mondial de Nutritie ( FAO/OMS, 1992 ), se afirma clar: “fiecare guvern este principalul rsponsabil de protectia si promovarea securitatii alimentare, a bunastarii populatiei sale si in mod deosebit de protectia grupelor vulnerabile “.

Declaratia de la Roma la Primul Sommet Mondial al Alimentatiei ( 1996 ) confirma semnificatia si necesitatea securitatii alimentare la nivel mondial – “dreptul fiecaruia de a avea acces la o hrana sanatoasa si nutritiva” – si angajamentul tuturor sefilor de stat si de guvern “ de a ajunge la securitatea alimentara pentru toti si de a desfasura un efort constant in scopul eradicarii foamei “.

“Siguranta alimentelor a devenit un obiectiv strategic fundamental al societatii postindustriale a lumii contemporane si viitoare“ (dr.Stefan Nicoale, 2005). Mondializarea economiei si comertului alcatuiesc factori de impact ai societatii moderne asupra agriculturii si alimentatiei. Lanturile alimentare nu mai sunt locale, ci alcatuiesc retele tentaculare ce cuprind intreg Pamantul.

Din acest motiv, sectorul de agricultura si alimentative trebuie sa inglobeze tot lantul alimentar – de la productie la consumator – incluzand si aspectele de mediu, intr-o conceptie unitara clara ( “ de la ferme à la fourchette “ ).

Organizatia Natiunilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie ( FAO ), care intruneste 188 de state pentru a negocia acorduri si dezbateri pe picior de egalitate, constituind sursa de informatie si asistenta in domeniu, si-a reorganizat structura departamentului de Agricultura incepand cu anul 2006 – intr-o noua unitate – Divizia de Nutritie si Protectia Consumatorilor – tocmai in scopul acestei noi strategii.

In viitor, agricultura va trebui sa aiba preocupari privind interactiunea intre cerere si oferta prin noi criterii, noi norme, noi tehnologii. De fapt, problemele viitorului se axeaza pe calitate – calitatea vietii, calitatea mediului, calitatea nutritiei, “ ce vor lua locul tonelor, caloriilor, hectarelor”.

Siguranta consumatorului de marfuri alimentare rezida, de fapt, in indeplinirea urmatoarelor conditii:

- informarea si educarea populatiei asupra alimentelor, alimentatiei si posibilelor riscuri prin consum;

- asigurarea unei oferte de marfuri diversificate si de calitate;

- siguranta alimentelor ( din punct de vedere igienic, nutritive si ca biodisponibilitate);

- organizarea la nivel national a logisticii privind intitutiile si organizatiile abilitate in domeniul ( de cercetare, de implementare a legilor, de verificare si control, de alerta, de legatura cu forurile internationale);

- elaborarea legislatiei privind siguranta alimentelor si protectia consumatorilor, articulate legislatiei internationale;

- efectuarea controlului, la nivelul intregului lant alimentar, asupra punerii in practica a legislatiei privind siguranta alimentelor si protectia consumatorului.

Informarea populatiei asupra calitatii alimentelor la nivel planetar este realizata – mai mult sau mai putin fericit – prin mass – media. Se simte insa nevoia departajarii informatiilor, cu dimensiuni reale ale securitatii alimentelor fata de cele alarmist. In acest mod, grupele de populatie neavizate in domeniu ar putea discerne situatia reala la nivel mondial si national, asigurandu-si masurile individuale de protectie.

Educarea populatiei, insa, este o actiune ce trebuie sa se desfasoare, pe de o parte – in timp – cel mai indicat la diferite niveluri de scolarizare si, pe de alta parte, punctual – in situatii critice si de urgenta, prin conferinte, mass – media si alte mijloace de popularizare.

In aceasta etapa, cand populatia este sensibilizata asupra relatiei dintre alimentatie si incidenta anumitor boli ca si asupra deteriorarii mediului, o educatie si o informare corecta, logica, organizata, realizata de oameni de specialitate, ar veni in sprijinul sanatatii populatiei actuale, dar si a generatiilor viitoare.

Asigurarea ofertei de marfuri alimentare, in stransa legatura cu productia agricola, face obiectul politicilor agricole si alimentare ale guvernului fiecarei tari. Diversificarea ofertei de marfuri alimentare pe piata economica, prin explozia sortimentala actuala, prezinta multe riscuri, in sensul nerespectarii unei alimentatii corecte de catre anumite grupe de populatie. Astfel, piata economica abunda de marfuri alimentare dezechilibrate nutritional, cu aditivi alimentari ce pot afecta copii, batrani, persoane cu anumite afectiuni. Aici intervine obligativitatea etichetarii corecte, dar si o educatie corespunzatoare. In acelasi sens, reclamele intensive si agresive ale unor produse sa oferte alimentare dezechilibrate nutritional vin in dezavantajul sigurantei consumatorilor, ca si oferta de produse dezechilibrate nutritional la chioscurile din incinta si apropierea scolilor.

Siguranta alimentelor – din punct de vedere igienic, nutritional si al biodisponibilitatilor nutrientilor – constituie problema de fond a sigurantei consumatorilor de marfuri alimentare, reprezentand “ un obiectiv strategic fundamental al lumii”, cu referire directa la calitatea marfurilor alimentare.