Proiectarea compotului de mandarine cu substanț[ uscată solubilă 18% din punct de vedere al standardizării

Compotul este poate cel mai popular aliment și în mod sigur printre cele mai

sănătoase. Compotul se regăsește în bucătăria multor popoare fiind foarte popular

toamna și iarna. Foarte ușor de preparat, compotul poate avea gusturi nebănuite în

funcție de combinațiile alese.

Compotul își are originea în Franța secolului al 17-lea, unde se servea ca

desert. Același termen era folosit și pentru amestecul de fructe în sirop de zahăr, dar și

pentru piureul de fructe. În anul 1795, armata franceză a oferit un premiu de 12.000 de

franci celui care inventează o nouă modalitate de prezervare a alimentelor. Nicolas

Appert a fost cel care a propus conservarea alimentelor prin sterilizare și stocare în

recipiente din sticlă, proces care s-a dovedit a fi foarte eficient în anul 1806, într-un test

al marinei franceze.

Originile compotului de fructe sunt învăluite în negura timpului de vreme ce

numeroase culturi obișnuiesc să consume acest fel. Se crede totuși că la originea

compotului stă o sărbătoare evreiască ,,Rosh Hashanah”, noul an iudeu, când fructe

fierte într-un suc dulce sunt servite invitaților pentru a îndulci anul si pentru a le aduce

mult noroc. Compotul de mandarine își are originile in Sicilia.

Baza compotului este desigur fructul. Unele rețete recomandă folosirea fructelor

uscate deși cel mai des preparat ramâne compotul făcut din fructe proaspete și păstrat

la cămară.

Compoturile sunt produsele cu cea mai mare exigență la calitatea materiei prime.

Fructele se recoltează cu puțin înainte de maturitatea de consum, când pulpa este

fermă și aroma este déjà pronunțată. Fructele nematurate dau produse de calitate

inferioară, mai ales în ceea ce privește aroma, iar cele cu maturitatea de consum

depășită tulbură siropul compotului prin destrămarea pulpei.

4

Se pregătește siropul dintr-o bucată de coajă de mandarină (tăiată în fâșii) și

zahăr. Se adaugă miere și se răcește. Mandarinele se taie rondele și se pun într-un

vas. După ce s-a răcit, siropul se toarnă peste mandarine.

Mandarinele, în toate formele, probabil au evoluat din portocalele sălbatice care

creșteau în nord-estul Indiei cam acum 3000 de ani. Din India, au ajuns în China, iar din

China în Europa, nordul Africii și Australia înainte să ajungă și în alte părți ale lumii.

Primele citrice de acest fel au fost aduse în Anglia din China în anul 1805. În deceniul

următor, mandarinele au ajuns și în Italia unde au început să fie cultivate la scară largă,

nu numai acolo, ci și în alte țări mediteraneene. Australia a început sa importe

mandarine din China în anii 1820.

5

Capitolul II: Caracteristici standardizate ale compotului de mandarine

1. Caracteristici senzoriale/organoleptice ale compotului

Caracteristici

organoleptice

Condiții de admisibilitate

Punctaj

Aspect recipient Recipientul este curat, etichetat, marcat,

ermetic închis, cu capacul nebombat,

neruginit, neînegrit.

5

Aspect fructe Mandarinele sunt de aceeași dimensiune,

de aceeași varietate, sunt întregi,

nedestrămate, nevătămate, fără pete de

mucegai sau semne de lovire.

Mandarinele sunt sub formă de felii.

Aspect sirop Siropul este limpede și acoperă întrega

suprafață a produsului. Prezintă mici

particule fine de fruct în suspensie.

Culoare Culoarea mandarinelor este portocalie

specifică gradului de coacere, este

uniformă în același recipient iar lichidul de

acoperire este uniform.

5

Consistență Fructele sunt potrivit de tari, nesfărămate

și bine însiropate.

5

Gust și miros Plăcut, caracteristic mandarinelor, gust

dulce acrișor, fără miros străin.